Deformare profesionala

Cred ca toti am intrat in contact cu "organul". Fie am participat la producerea vreunui incident minor in trafic, am depasit viteza sau am fost victime ale unor sterpeliri. Dar cred ca nimeni nu a fost scutit de darea declaratiilor pe coala a4, cu pixul organului si sub atenta supraveghere a acestuia.
Actiunea decurge cam asa: eu, victima inlacrimata, imi vars desaga in poala vajnicului aparator al dreptatii exprimandu-ma in metafore si incercand sa-i transmit cat mai vie durerea mea pentru despartirea involuntara de laptop, de exemplu. Cavalerul in armura doreste expunerea tuturor acestora pe hartie, scrise de mana mea tremuranda si socata, iar din lunga si descriptiva mea poveste despre cum am simtit ca o gaura neagra se deschide si ma inghite cand am constatat lipsa iubitului laptopului, doreste sa retina doar faptele reci. Eventual formulate intr-un limbaj pe care procurorul sa-l inteleaga si instanta sa-l poata folosi ca proba.
Asa, romanul care a fost descoperirea disparitiei laptopului devine o coala a4 scrisa ordonat unde totul e expus cu raceala si luciditate cu puternice accente lemnoase.

In aceste conditii, ma intreb cum scriu barbatii legii ravase romantice. "Cordul meu produce miscari neregulate cand aud numele tau din buletin"? Oare ce domnita tremuranda se emotioneaza cand aude dodoloata?
Brrrr, sunt convinsa ca procurorii nu au noroc in dragoste.