La inceput, cand totul e facut din lumina si caldura, nu ne gandim ca exista echilibru in natura. Nu ne imaginam raceala si intunericul echilavente care ne asteapta la sfarsit.
Cand mi-a spus, m-am simtit precum humpty dumpty, cazand la infinit de pe un zid inimaginabil intr-o prapastie neagra. Si am cazut, am cazut cateva zile.
Ramai fara aer cand te loveste durerea asta. Te transformi in alt om, treci pe survival mode. Esti capabil sa sfasii tot pentru a ajunge la el, pentru a nu te mai durea.
Incepi sa intelegi instinctul lupului care isi roade laba pentru a scapa cu viata. Daca ar exista o solutie pentru a scapa de inima tradatoare care doare la fiecare bataie, ai face-o fara sa te gandesti de doua ori.
Dar intotdeauna lumina straluceste deasupra norilor, trebuie doar sa asteptam sau sa urcam acolo.
Totul e in our reach.
Si acum, dupa doua saptamani, incep sa simt lumina.
Smile ;) this is my new years resolution.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu