Nu mai mananc ciocolata. Daca as fi eu cea de acu` o luna si ceva, mi-as pune intrebatri, m-as duce la medic, mi-as face analize, m-as suspecta de depresie. Dar totul s-a schimbat.
Mi se spunea ciocolata si aveam obiceiul de a atrage marinarii in spumele marii pentru a-i ineca.
Si acum petrec o ora dimineata pentru a ma infrumuseta si 10 minute in pauza de masa pentru a intretine perfectiunea care va farmeca.
In continuare zambetul imi deschide toate usile posibile.
Nu am renuntat sa parcug distantele zilnice in pasi de dans imaginari, desi, pentru un observator atent ar fi usor sa observe dansul din pasii mei reali.
Am un soundtrack in fiecare moment, sunt convinsa ca inima imi bate in ritmul cantecului si neuronii imi functioneaza ritmic.
Tot pe mine ma iubesc cel mai mult si ma seduc in fiecare zi cu pasiunea unui amant nou.
Nimic nu s-a schimbat si totusi, totul s-a schimbat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu