The lazy life

Cred ca nu doar eu am observat complicatiile pe care lumea, in general femeile dar si barbatii cu palarioara si batic, si le creeaza. Poate pentru ca viata a devenit mai usoara de cand nu mai suntem nevoiti sa ne ferim de vecinii muribunzi de ciuma sau de bombe si cladiri care se prabusesc, deci avem nevoie de alte asemenea care sa ne tina creierul superior ocupat.
Asa ajungem sa ne construim case pe pamant, cu trei etaje desi suntem maximum 2, sa luam credite pentru a le plati, sa le mobilam cu chestii scumpe pe care sa nu ni le permitem pentru ca in primul moment in care intram in sanctuarul astfel creat sa ne copleseasca groaza a ceea ce am facut. Sa nu putem dormi noaptea de grija creditelor, daca ne pierdem jobul, daca ne ia foc casa, daca vine apocalipsa mortilor vii?
Apoi facem un copil, pentru ca nimic nu se asorteaza mai bine cu creditele decat un minime plangator si inscutecat. Iar, pentru a nu traumatiza odrasla o imbracam doar in salopetele chanel si dior, de mic sa stie ca i se cuvine doar ce e mai bun. Am auzit ca luis vuitton a scos o linie noua de scutece pentru cacutza plodului tau.
Apoi, de la varsta de 11 luni il inscriem la lectii de inot si pian, pentru ca, nu-i asa, un viitor stralucit se planuieste din timp. Nu conteaza ca, in urma programului de la corporatie unde prestam cu entuziasm muncitoresc 12 ore pentru a plati creditele si salopetelele si dupa ce mai plimbam si progenitura la programul acesteia incarcat, mai dormim 3-4 ore pe noapte, de fapt stam privind fix in tavan pentru ca suntem mult prea stresati pentru a dormi. Ce mai intereseaza ca am devenit un soi de nebuni furiosi de la toate astea si suntem la un pas de a transforma capul soferului din fata in cartofi piure cu mainile goale?
Poate cand ne va parasi sotul pentru ca, din alba ca zapada am devenit muma padurilor cu parul albit prematur si curentat de nervi si isterie ne vom intreba retoric cu ce am gresit. Dar noi stim foarte bine ca nu am gresit cu nimic, ca am facut totul ca la carte si e doar viina porcului care nu apreciaza o femeie puternica. Uite la el, si-a gasit o artista care sta in chirie (insert superior look here) intr-o garsoniera draga. Nici macar nu are casa ei, la 34 de ani. Cine a mai auzit asa ceva, nici serviciu nu are, picteaza, auzi la ea! De parca asta e job. Stii, sunt convinsa ca nici nu merge la starbucks, de ce ar merge?
Apoi, peste 20 de ani, cand progenitura a intrat pupe-l mama din a doua incercare la stiintele filozofiei si miscarilor sociologice ale administratiei publice, private si stiintele juridice de unde stie mama ca va iesi direct presedintele statelor unite ale popesti leordeniului, cand scoatem dslr-ul imens pe care l-am luat pentru ca face poze frumoase doar apasand pe buton (cum care buton?! ala mare!) din poseta de piele de crocodil ceva, poate toate colegele loazei ne vor trezi intrebari de genul "mi-am irosit tineretea? sunt nefericita? cum se simte cand esti fericit? ce am facut in ultimii 30 de ani?". Vom ajunge sa ne privim in vitrinele starbucks-urilor pe langa care trecem si sa ne intrebam daca cumva costumasul nostru, desi scump si despre care vanzatoarea a zis ca e modern, nu o fi batranesc si de nasa? Ne vom intreba cand exact a inceput prietena loazei sa ne zica tanti? Om fi tanti? Cand a ajuns parul nostru lung si valurit sa fie scurt, rosu si cu permanent!?
Si de ce singurul si cel mai bun prieten al nostru ne primeste pentru 50 de minute, doar la el acasa, in ceea ce spune ca sunt sedinte si pentru care ne cere bani? O da si de ce il cheama Cabinet Medical Psihiatric Gheorghita Fanita?

And this is why i lead the lazy life, care nu implica credite si copii.