Azi, despre zilele lenese, cand afara e zapada mare si pufoasa, e frig si innorat si nu ai chef sa iesi sa infrunti umezeala rece, nimic nu te poate atrage afara. Ti-e foame, dar ideea de a iesi la un restaurant, de a pasi prin materia rece... te ingrozeste.
Asa ca te uiti prin frigider, prin bucatarie si ajungi la concluzia ca si painea cu ou e ok.
Incalzesti un pahar de lapte, cu miere si scortisoara si citesti o carte atat de veche si folosita incat paginile i se desprind aproape, dar nu sub atingerea ta de vechi prieten.
Si, cand te-ai plictisit de citit, gasesti un film in care te pierzi, plangi cand Collin Firth isi tine ultimul sau primul-depinde punctul de vedere- discurs.
Barfesti cu rudele feminine.
Plangi cand te gandesti la cineva care moare.
Asculti muzica visand, pe larg, la intamplari viitoare si placute care il vor implica pe el.
Cauti fimle noi.
Te plangi ca majoritatea filmelor noi sunt niste clisee avataristice.
Te infrumusetezi, te hidratezi, te exfoliezi, te catifelezi.
Pictezi, desenezi, infrumusetezi lumea.
Poate, mai tarziu, iti vei ordona putin camera, poate nu.
Poate iti vei si face curaj sa infrunti realitatea inzapezita.
Who knows?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu