Despre posta romana

Inevitabil, am avut contacte cu posta romana, uneori mai apropiate decat mi-as fi dorit.
Am primit scrisori, ce retroo.. carti postale - idem.
Acum primesc facturi, notificari ew si pachete.
Nu zic nimic de chestiile pe care nenea postas mi le lasa in cutia postala, nici macar de chestiile vecinilor pe care mi le lasa mie - probabil o initiativa a postei romane pentru a favoriza socializarea.

Vreau sa zic aici despre oficiile postale. Vine ziua in viata fiecaruia cand dorim sa comandam ceva de pe net. Prima tentativa de acest fel a fost cu o firma de curierat. Dar, surpriza, astia lucreaza in acelasi interval orar ca noi, restul si, sansele de a livra acasa coletul sunt miiiiici. Apoi cauta sediul lor prin oras... de obicei in cele mai obscure si scarry cartiere. M-am lecuit. Si, stiind unde sunt oficiile postale, am decis curajos sa comand chestii cu posta romana.

Frumos. Shed acasa, astept recipisa si ma duc la posta sa ridic chestiile. Or so I thought.
Recipisa vine tarziu. Nu stiu de ce.
Urmare a intarzierii, platesc taxa de depozitare, no biggie, e micutza.
Dar uneori, urmare a intarzierii recipisei, pachetul gets to be returned to sender. Neeeervi.
In fata oficiului postal, ioc locuri de parcare, neeervi.

Si, omul nervos, inevitabil, intra la posta. Unde parca sunt aceleasi doamne de acu` 30 de ani. Nici mai tinere, nici mai batrane. Au aerul ca au fost martorele evolutiei sistemului postal de la diligente pana azi. Nimic nu le poate scoate din ale lor, for, in the great scheme of things, un pachet ratacit e un fir de nisip comparativ cu plajele lumii asteia. Si ele au vazut totul!
Sistemele antice de evidenta si de recipise nu le deranjeaza. Ele sunt precum niste oceane de cunoastere interzisa noua.

Aproape pare credibil ca, in spatele oficiilor postale, sunt mici extraterestri in cutii care sorteaza corespondenta.

Si orarele de functionare... desfid logica, deci sunt in perfecta armonie cu restul oficiului postal.
Cineva sa inventeze odata teleportarea!