Despre bolnavii inchipuiti

Mda, alta cujetare a mea valoroasa pe care insist sa o impartasesc. Cui? Habar n-am.

In ultima vreme e plina lumea de bolnavi. Oare ce ne faceam in era premergatoare antibioticelor, suplimentelor, chestiilor naturiste? Am fi murit toti? Oamenii anteriori noua erau plamaditi din alt material? Intrebari intrebari...

Farmaciile infloresc, magazinele cu leacuri babesti se inmultesc si umplu pamantul, semn clar ca au clienti galore. Nu am nimic cu ele, sunt si eu client fidel, dar, dupa ce-mi inghit doctoria, fie ma insanatosesc, fie ma duc la medic.

Nu am nimic cu oamenii bolnavi sau cu bolile. Gawd knows ca si eu ma imbolnavesc, e trist, e neplacut si fac tot ce pot sa ies din stare cat mai repede si fara a molipsi colegi de specie.
O cunostinta s-a imbolnavit recent si foarte grav. Comparativ, sa te plangi o saptamana si sa te vaieti pentru o amarata de raceala e caraghios, penibil, proba de prostie dureroasa.

Si cand aud o voce vaietata venind parca din fundul iadului spunand ca vai, vai, vai, ce guturai are... imi creste tensiunea.
Chiar cred indivizii astia ca mai trezesc simpatia cuiva?
In acest moment, cred ca doar lipsa unui membru important mi-ar trezi mila, in rest, toti suntem napastuiti one way or another. Eu sunt napastuita psihic de toti plangaciosii astia.

Si cand aud cate unu in his 20s ca isi enumera bolile si suferintele precum bunica de 87 de ani ma intreb daca nu are deloc deloc simtul caraghioslacului? Nu realizeaza ca atentia asta acordata bolilor e suspecta iar impartasirea concluziilor detaliate e obositoare? Cred ca ar trebui catalogata suferinta asta ca boala psihica, depasind ipohondria. Cand gasesti satisfactie in defectele de functionare ale propriului sistem digestiv, ai nevoie macar de psihoterapie pentru a te reintegra in societatea functionala.

Newsflash: toti facem guturaiuri, mici gripe, viroze, pe toti ne supara cate o masea, avem dureri musculare, crampe.
Stop complaining!