Traiesc intr-o lume unde aud doar despre decese si boli, unde e nevoie sa arbitrez certuri marunte, unde trebuie sa mimez buna dispozitie in zilele innorate care sunt frecvente.
E atat de greu de crezut ca imi creez propriu wonderland? Nici macar nu e prea fantastic, sau cel putin azi nu e. E doar un loc unde nimeni nu ia substante interzise, unde nimeni nu mimeaza boli si dureri pentru a atrage atentia si unde toti isi asuma responsabilitati.
Nu mai visez iepuri zburatori sau struguri cantatori ceea ce e trist.
Unde am ajuns cand visez doar echilibru?
Si poate ar trebui sa nu mai fiu ultrasensibila, dar intepaturile fine tintite dor, chiar daca nu te-am vazut de cateva luni imi mai pasa. Poate intr-o zi nu va mai fi cazul, dar sunt cireasa de pe tortul meu personal.
M-am plictisit de atitudini pasiv-agresive. Never ever nu voi raspunde unui repros voalat. Cel mai facil mod de a obtine ceva de la mine e sa ceri. Nu-i greu, de fapt e mai simplu decat sa creezi o intreaga plasa de mici chestii neplacute.
Pesimismul generalizat ma irita precum un tantar insistent iar asta poate duce la consecinte neplacute si disproportionate. Sunt precum Wile e. coyote, perfect dispusa la a incerca anihilarea tantarului numit cu o bomba atomica.
Politica e cel mai cretin subiect de conversatie. Boc nu a "introdus" tara-n criza de unul singur, asta ar insemna ca e un om maret, ceea ce nu e.
Nu poate sa-mi para rau de necazurile semenilor mei cand majoritatea covarsitoare sunt atat de idioti si si le-au facut cu manuta din dotare. Cum as putea sa plang de mila unei creaturi care imi prezenta telefonul ultra scump cu mandrie si acum nu-si mai poate plati ratele la el?
Sunt convinsa ca nu prea sunt teluri imposibile, doar unele pentru atingerea carora e necesara mai multa munca decat suntem dispusi a presta.
Si, toate astea se intampla in contextul in care sunt complet melancolica for my beloved is not here.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu