Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 6 ianuarie 2011

Frustrarea clocotitoare din noi

Zic din noi pentru ca si eu simt cateodata fenomenul, incerc sa-l evit, dar e inevitabil.
Cate actiuni ne sunt alimentate de frustrare?
De ce nu incercam sa o transformam in ceva pozitiv?

Azi, la bazin, un nene frustrat stropea precum o balena in rut in jurul sau. Imi inchipui ca motivul era frustrarea   ca e gras si chel cu exceptia spatelui, ca nu are suficient loc sa se manifeste. Rezultatul e ca a reusit sa isi strice timpul de relaxare. Uitandu-ma la el, am reusit sa evit starea sa compatimindu-l, pot intelege cum cineva ca el e frustrat.

In trafic, cel mai claxonagiu si viteaz e si cel mai frustrat. Imi imaginez neuronii sai raruti explodand in focuri de artificii, venele din bobita de mazare numita creier umflandu-se periculos si, intr-o zi, pleznind. Cat de goala sa-ti fie existenta daca simti nevoia sa fii primul in trafic? Nu pot sa simt nimic cu exceptia amuzamentului cand vad scenete caragialiene prin masini. Uneori ma astept ca un domn mai extrovertit sa-si ia zborul de la atata falfait din maini.

Comportamentul nostru spune atatea despre ce incercam sa ascundem. Pe masura ce incercam sa parem mai siguri de noi, mai neorientati spre mancare, mai spirituali, reusim sa aratam ca suntem contrariul.

Iar frustrarea poate fi folosita in scopuri utile, poate fi folosita to fuel good things.
Mda, ce bine ca e un secret bine pazit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu