Cameleonii umani

Asa sunt unii oameni, nu au o stare proprie, sunt doar o oglindire a ce isi doreste interlocutorul sa vada.
Sigur, e usor sa traiesti in pielea unui cameleon, semenii lor ii pretuiesc, le cauta compania, pentru ca e placut sa ti se dea intotdeauna ce vrei.
Le vine usor sa obtina favoruri, sa delege activitati neplacute unor doritori, dar nu pot sa nu ma gandesc ca exista si dezavantaje. Imi imaginez ca vine ziua in viata fiecarui cameleon cand se intreaba care e culoarea lui si nu gaseste raspunsul.
Trebuie sa fie ingrozitor, un veritabil cosmar, sa nu te poti descoperi pe tine insuti in miriada de personalitati si povesti pe care le-ai creat pentru a raspunde imaginii colegilor de specie.
Imi iamginez o fetita speriata plangand in timp ce tipa la ea o printesa, o femeie puternica, a tomboy, o femeie fatala, a puppet master si atatea alte fatete ale unei femei.

Trebuie sa fie greu sa te agati de o calitate care stii ca e a ta si nu a presonalitatilor tesute.
Trebuie sa fie infricosator sa aluneci fara efort intr-o personalitate creata artificial sau sa constati ca apelarea la una e raspunsul automat la anumite situatii.
Sunt convinsa ca traiesc intr-o lume arida cei care emana farmec personal.

Sunt convinsa ca acesti oameni au nevoie de o ancora, ca lumea lor populata de colegi de specie fermecati seamana cu un ocean framantat si gasirea realitatii, precum gasirea unui punct stabil pentru pastrarea echilibrului e  cel mai dificil lucru.