Cand poti sa renunti?

Vedem in dramediile romantice, pentru ca ele creioneaza eroii noii generatii, tipul de femeie luptatoare si atotputernica, da poate e putin dezechilibrata, dar e mereu frumoasa si polishata, se trezeste la 5 dimineata pentru a merge la sala, mananca doar salate usurele, munceste pe branci si seara reuseste sa petreaca pana tarziu doar pentru a o lua de la capat a doua zi.
Si, aceasta domnisoara urmeaza a fi confruntata cu balaurul care poate fi o boala fatala, un accident, pierderea carierei multiubite si mai sunt cateva dar imi lipseste imaginatia - blame the flu.
Nu putem sa nu ne gandim ca noi ne-am da batuti in fata noii provocari, dar super-domnisoara o abordeaza cu gratie putin nebuna dar mereu aratand perfect doar pentru a infrange ce nu putea fi infrant si a arata si mai bine in final.

Sunt filme, e drept si domnisoara din filme e sanatoasa si aranjata de o armata de mici sclavi dedicati polisharii ei. Dar nu pot sa nu ma intreb, noi cei reali, zmotociti, nepieptanati, imbracati no-name, nemanichiurati - sa nu mai vorbim de pedichiura, confruntati cu problemele insurmontabile cand e ok sa ne predam?
Cand e ok sa spunem ca a invins cancerul sau parkinsons-ul?
Cand e acceptabil sa nu mai facem chimioterapie si sa incercam sa scoatem cat mai mult din picatura de viata care ne-a mai ramas?
Ce datoram rudelor si prietenilor? Eu zic ca nu datoram nimanui putinul timp care ne-a mai ramas.
Intreb doar pentru ca, pusa in fata provocarii murdare si dezordonate a living-deazilor - obsesia mea, probabil as capitula, nu lasandu-ma mancata - gawd forbbid, ci by pills maybe.
Pusa in fata cancerului as lupta probabil, dar am fost in situatia in care nu mai vedeam my silver lining si nici frumusetea. Nu am calitati de martira, probabil as alege sa-mi traiesc zilele ramase la soare, fara a ma durea nimic, ascultand muzica buna si aratand cat de bine se mai poate.

In societatea actuala e un pacat capital sa renunti, going down fighting e imnul pe buzele tuturor. Dar nimeni nu se intreaba de ce sa go down si fighting for whom?
Zic ca e mai pretioasa o clipa din viata ta decat beneficiul pe care l-ai putea procura cuiva ramas by fighting.

Sometimes, out of the blue, i feel like giving up, but then i remember, nu ca trebuie sa luptam pentru ceva neidentificat, dar cum cineva nu a renuntat.