Despre feminism

Stiu ca am mai scris aici despre subiect dar niciodata nu voi putea sa-l acopar complet, task dificil pentru oricine.
E adanc inradacinat in noi "adevarul" ca valoarea noastra depinde direct de modul in care reusim sa placem unui barbat. De fapt, pentru mine, feminismul asta inseamna, ruperea legaturii directe intre ce sunt eu si ce crede un barbat despre mine.
Citeam azi un articol in care o tipa isi exprima parerea demna de evul mediu despre avort si despre libertatea sexuala in general.
Ideea care ma framanta, trecand peste cresterea tensiunii pe care mi-o provoaca discursurile anti-avort, e ca tipa sustinea ca noi acceptam ca tipii sa performe acts on us care noua, nu numai ca nu ne produc placere, dar sunt periculoase pentru noi doar pentru a le placea.
Si imi aminteam de un ex al meu care-mi spunea ca i-ar placea ca partenera lui (eu?) sa faca ce fac tipele din pornz. Eram tanara si pura atunci dar tot nu puteam sa nu ma intreb daca nu cumva tipul crede ca ce se intampla acolo e for realz si daca nu cumva isi imagineaza ca alora le place ce fac si nu gem doar for za love of money.
Concluzia mea nu poate fi decat ca, din pacate, multi si multe isi inchipuie ca sex e ce vad ei in filmulete pe net si ca placerea poate izvora doar din imitarea actorilor respectivi.
Simt nevoia de colegi de specie mai educati in domeniu.
Simt nevoia sa le spun unor tipe ca sunt mai valoroase decat copii ale blondelor siliconate si, repet, platite sa faca things si sa pretinda ca le place on film.

In legatura cu asta, citeam un alt articol despre cum cultura americana: disney, miley cirus si toate lolitele au afectat dezvoltarea fetelor. Un efect e fluxul de poze dezgolite a unor domnisoare care inca nu au dreptul legal de a consuma alcool pe site-urile de socializare.
Si iar apare ideea de a ne conforma unui standard stabilit de un mascul, e o cursa pentru a placea fara a cugeta putin asupra cui dorim asa de mult sa placem si de ce. Care sunt beneficiile in a ne integra in tiparul care place sau ar trebui sa placa masculilor in general.
Dorim un tip superficial care sa nu-si doreasca nimic in afara modelului aprobat? Care sa nu vada in spatele  perdelei de smoke and mirrors?
Si, pe de alta parte, apare modelul de ingenua in societate si dezlantuita in dormitor. Ar trebui sa parem printese neajutorate pentru a mangaia orgoliul unui print salvator inchipuit in public si rodul fanteziilor pe care acesta nu are curajul sa le impartaseasca dar noi, in calitate de femei moderne, trebuie sa le ghicim si sa le personificam in dormitor.

First of all, let`s just stop and ponder la ce model de barbat(?) atragem cu atitudinea asta si daca il vrem.
Nu stiu cine ar dori tipul atat de nesigur incat are nevoie de carje si sa "puna la locul ei" femeia, adica sa-i mai taie din elan si entuziasm, nu de alta, dar unde am ajunge daca ar fi o intrecere corecta? Poate, din rezultate, ar reiesi ca sunt mult prea multi barbati neajutorati si frustrati si mitul femeii slabe si in need of protection e doar un mit.
And second, nu stiu daca se aplica universal, dar poate personalitatea unica a fieacreia e mai interesanta decat stereotipul care ne e livrat din toate sursele posibile. Zic sa incercam si, daca in realitate nu e, putem oricand sa ne intoarcem la lolitele dezlantuite care suntem dorite a fi.