Nu ma refer aici la spatiul purtator al denumirii ci la the state of mind, pentru ca toti, fara a conta locul de bastina, avem un rezervor interior de mahala.
Recunosc ca si eu am si ce ma sperie e ca sunt momente in care cred ca e acceptabil sa tap into that si sa let it out. Simt ca pot sa indulge in a little bit of it. Si ma intreb, de ce e mahalaua asta precum prajiturile, o placere interzisa at some level?
De ce cand avem o mica harjoneala in trafic apelam cu voluptate la cuvintele nepotrivite pentru obrazurile alese care suntem dar la care ne dedulcim cand dificultatea situatiei justifica putina relaxare a batului infipt?
Chiar suntem toti mahalagii incorsetati in conventii sociale apasatoare pentru a parea domni?
Intrebarea e de ce ne face placere sa ne balacim in that just for a little while ca pauza intre sesiuni de socializat ca la oras.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu