Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

marți, 15 martie 2011

Societatea ne invita sa fim paranoici

De fiecare data cand patesc ceva indus de un coleg de specie care nu respecta regulile, ma lovesc de zidul albastru care e politia romana. De fapt e un zid cu palarii albe pufoase, dar nu asta e subiectul.
Si, intotdeauna, nenele politist ma dojeneste ca de ce nu am facut altfel de cat am facut pentru a evita ghinionul care m-a lovit.
Ma intreb daca il intreaba acelasi lucru si pe faptuitorul care a pogorat ghinionul pe capul meu dupa ce-l prinde. Dar nici asta nu e subiectul.
De cate ori un nene/tanti batran si intelept nu ne-a indemnat spre paranoia?

Bunica: sa nu iau dulciuri de la necunoscuti. Da, un sfat bun. Dar niciodata, nici un necunoscut nu mi-a oferit. Si, in mintea mea frageda si impresionabila, sfatul asta putea sa se traduca in "sa nu iei * de la straini" unde * tine locul oricarui obiect.

Nenele politist: sa nu te plimbi singura noaptea, sa nu-ti lasi obiecte la vedere in masina, sa nu lasi usa descuiata for any reason what so ever, fie ca esti sau nu in casa. Pot doar sa sper ca, dupa ce-i prind, le dau si spargatorilor, violatorilor, hotilor sfaturi parintesti din aceeasi gama.

Tati: do not believe boys, ever. Uitand ca e si el baiat.

Mami: nu accepta rides from strangers, cand am ajuns la facultate.

Cand eram pui: nu vorbi cu straini, nu da prea multe detalii despre tine/noi etc strainilor.

De ce nu ii invata nimeni pe strainii astia cand sunt mici sa nu dea dulciuri copiilor, sa nu le vorbeasca & ceara date private, de ce mamele sociopatilor nu ii invata sa nu ia domnisoare cu masina si sa le lase in pace noaptea , sau mamele hotilor sa nu sparga masini nevinovate?!

De ce ne impingeti spre neincredere si paranoia oameni buni?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu