Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

luni, 7 martie 2011

Black monday

Asa va fi cunoscuta ziua asta in istoria mea personala. De fapt nici prea black, pentru ca nu a fost atat de speciala. Mai mult lunea umbroasa, incetosata precum creierul meu afectat de nesomn.
De cand m-am trezit, prea tarziu pentru a-mi spala parul care acum e teapan si prins.
In frigider, surpriza, nu mai era lapte, note to self: kill thy sister for she drinks all the milk si nu cumpara altu`.

Asa am ajuns sa mananc oua ik! Acum am impresia ca miros a oua.

Apoi, isi scoata fata nasul pana afara si vede soooaaare si se lasa amagita de promisiunile-i desarte caci cald va fi in ziua a 7-a a lui martie 2011. Fals, am aflat cand tremuram in paltonul meu subtire si incercam sa-mi eliberez mijlocul de transport din gheata.

-5 grade decreteaza acesta ca e, dupa ce l-am dezghetat precar.

Pe o strada a urbii, pe unde-mi am traseu, coada coada. De 6 ori am shezut cuminte si am urmarit cum se face iar rosu. CIfra satanica aproape.

Ajung la birou unde, surpriza again, centrala se inchisese si frigul de afara se strecurase toooot weekendul inauntru corupand leaganul meu caldut.
Cafea nu mai e, cu regret va informam, incercati mai tarziu, dupa ce mergeti pe la carrefour de preferat.

Apoi la tribunal, la registratura, vai, aoleu, valeleu, uitasem timbrele si taxele. Tropa tropa la posta unde doamnele fara chef aveau un fluviu de clienti recalcitranti si dansele, ca niciodata, erau ataaat de binevoitoare incat dadeau informatii detaliate fiecarui supleant.

Apoi un client bine-intentionat intelege pe dos toata teoria executarii silite in urma unei conversatii lungi cu un domn executor, nu calau, dar inrudit. Si suna tu fata roz si vorbeste-i executorului si intreaba-l ce a introdus in bostanul primitor al clientului. Impaca si capra si proverbiala varza, doar ca acesti doi domni nu depasesc capacitatea intelectuala a unei capatani de varza. Adunat.

Si, de atunci, imi contemplu mortalitatea si prescriptia extinctiva.

A, nu am zis, noaptea trecuta m-am trezit once an hour, la si 47. Si verificam ceasul.
Acum, pentru prima data in lunga mea existenta, inteleg cum e sa fii chiaun de somn, sa te doara muschi pe care nu stiai ca-i ai - caci odata cu verificarea ceasului ma si rasuceam precum un tirbuson.

Asa ca, acum, ma fac ca citesc si rontai papaia confiata, a, da , uitam, si astept sa vina ora de aur la care pot galopa fericita spre un magazin doua apoi spre cuib spre a dormi ca frumoasa din padurea adormita ce ma aflu.

Inca una si ma duc: prevad si o frumoasa viroza caci gatul ma doare si frig imi e inca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu