Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 16 martie 2011

Descoperire recenta despre crazy

Mda, de o saptamana aproape am gripa si asta ma impiedica sa am activitati normale. Shed toata ziua in varful patului, orice tentativa de ridicare e descurajata de valul de greata si ameteala care ma loveste. Privesc soarele de afara, miros primavara adusa de priza care intra pe geamul perpetuu deschis si sufar.
Iar stim cu totii ca marile idei s-ai nascut din suferinta precum electra din jale. Am febra, cut me some slack.

So, ma gandeam ca noi, ca specie, avem nevoie de tratament psihiatric.
Voi incepe cu the crazy pe care am indentificat-o la altii pentru a glide gently into my own special brand of crazy.

Crazy old lady care a trait majotitatea timpului singura si nu stie sa relationeze cu femei, cat de obvious e cand esti geloasa pe viata altcuiva?! Nu are catz.
Barbat care-si cumpara cel mai scump overpriced obiect facilitator al unui hobby pe care-l practica o data pe luna. Prin asta incercand sa ce? Sa compenseze scaderea profesionala? Lipsa de placere in viata?
Nene isteroid care are nevoie de ajutorul vanzatoarei pentru a identifica marimea lui la sosetele aranjate pe marimi si care devine agresiv daca incerci sa distragi atentia vanzatoarei cu o intrebare rapida.
Femeie tanara care e la primul prieten pe care-l dreseaza sa ia pozitie de drepti, il cicaleste neincetat si se mira cand acesta o paraseste. Barbatii e porci.
Femeie fara viata privata care prefera sa lucreze intre 12 si 16 ore pe zi si i se pare normal, chiar de apreciat si shames relentlessly pe oricine care nu face acelasi lucru.
Idioata care crede ca, daca nu sangerezi prima data, esti curva.

Si acum my special brand. Sunt paranoica at times, starea se suprapune peste lipsa de magneziu. Brusc ma intereseaza parerile celorlalti, identific acuzatiile voalate emise de frustratii de pretutindeni.
Cateodata, in special iarna tarzie spre primavara, cum era cam acu 2 saptamani, cand pare ca soarele nu va mai iesi niciodata, devin deprimata si pesimista. Nu mai vad the silver lining si nici nu mai am chef s-o caut.

Concluzia e ca suntem toti defecti si defectele astea spun atat de multe despre noi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu