Acum este vorba despre respectul faţă de bătrâni, cel pe care ei îl reclamă ca pe ceva ce li se cuvine natural, implicit prin simplu fapt că au ajuns la o vârstă venerabilă.
Înţeleg că sunt unii fragili, că unii au nevoie de ajutor. Dar cei care au puterea să urle din toţi plămânii că sunt nedreptăţiţi, că tineretu din ziua de azi nu îi respectă, să urle la o femeie gravidă în autobus că e o nesimţită că nu le cedează locul, pot să stea în picioare 5 minute şi nu au nevoie de ajutorul nimănui.
Să fii pensionar şi să nu ai altceva de făcut decât să te plimbi cu mijloacele de transport în comun, să nu te grăbeşti niciodată, nicăieri, să nu trebuiască să munceşti 12 ore pe zi îmbrăcată într-un costum, sau rochie şi purtând tocuri... raiul. Dar dupa 12 ore de muncă, chiar nu am chef de pensionari isterici şi, în ultima vreme, parcă numai de ăştia mai sunt...
Îmi vine să-i trimit la origini!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu