Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 31 martie 2010

Aaand we`re back people cu sfaturi avocăţeşti


În care îmi voi apăra profesia. Aşa cum am întâlnit şi mecanici auto neprofesionişti, coafeze nepricepute, manichiuriste şi cosmeticiene complet în afara meseriei lor, sunt convinsă că sunt şi colegi ai mei certaţi cu meseria.

Să trecem peste glumele cu avocaţi, rechini şi solidaritate profesională. Probabil or fi fiind şi profesionişti juridici care nu acordă toată atenţia lor cazurilor, care fac greşeli majore, dar nu toată profesia este definită de uscături.


Să înţelegem de la începuturi, ca avocat, este ilegal să îţi asumi răspunderea câştigării cazului. Sunt cauze de necâştigat. Uneori clientul chiar e vinovat şi diminuarea pagubelor imputate acestuia este o victorie, sau singura victorie care se poate obţine. Singurele obligaţii pe care avocatul sau consilierul juridic, sau reprezentantul legal se obligă să le îndeplinească în mod absolut în momentul acceptării mandatului de reprezentare sunt acelea de a se prezenta la termenele de judecată, de a îndeplini toate actele de procedură cerute în cadrul procesului şi de a-şi informa clientul cu privire la toate implicaţiile deciziilor sale. Dacă avocatul nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii, poate fi reclamat la barou şi poate fi dat în judecată pentru acoperirea prejudiciului astfel cauzat.
În situaţia în care avocatul, dând dovadă de cel mai cras neprofesionalism şi necunoaştere a legii, pierde o cauză simplă, situaţia e mai complicată, pentru că neavând obligaţia de a câştiga cauza, va trebui probat că nu a făcut toate eforturile rezonabile pentru a o câştiga, ceea ce e mai dificil, dar, tot trebuie reclamat la barou.

Şi, asta din partea uneia păţite, nu neapărat avocaţii cei mai vechi în meserie sunt şi cei mai buni şi nu cei mai renumiţi îţi vor câştiga cauza. Se poate ca primi să fie doar învechiţi iar ultimii să aibă cauze mai valoroase asupra cărora să se aplece.

Şi singurul avocat căruia pot să-i citesc gândurile, pentru a şti cu siguranţă, eu, nu a neglijat nici o cauză. Am incercat să nu ma investesc personal atât de mult precum am făcut-o la prima, să fiu mai detaşată. Asta ar trebui să vrea clientul, pe cineva detaşat, care vede limpede ce e de făcut şi nu se împiedică în vendete personale sau în suferinţa cauzată. Dacă ne vedeţi mai reci şi mai protocolari, înseamnă doar că, fără a avea toate frustrările clientului, ne-am asumat rezolvarea favorabilă a conflictului şi e ceva bun, nu de reproşat.

Alt motiv care duce la complicaţii inutile e când avocatul nu e complet informat asupra a ce a făcut clientul, pentru că la asta se ajunge. Probabil mai mult decât preotul, sau psihologul, chiar mai mult decât părinţii, avocatul nu judecă. Oricum a auzit mai rele şi nu pentru asta e plătit. Dacă nu acceptă să-ţi preia apărarea, mare pagubă, bine că ştii de la începuturi şi pe foamea asta chiar nu e cazul.
E foarte important: nu citim gânduri şi nu taxăm la oră, aşa că începe cu începutul şi nu omite detalii, ca la spovedanie, doar că, până la urma e posibil să fie cu happy ending, dacă-l baji pe inamic la origini. Remember că omisiunile se pot răzbuna şi nu ai vrea să fii bun de plată pentru că tu nu eşti prea vorbăreţ, că, la nivelul ăsta(instanţă, conflict, executori judecătoreşti) totul costă, orice prostie e evaluabilă în bani.
La primul meu caz, m-am identificat prea mult cu partea pe care o reprezentam, care nu mi-a spus, deşi am întrebat în repetate rânduri, o informaţie importantă şi am pierdut. E frustrant, puteam învârti altfel situaţia, puteam diminua măcar pierderile, dar am învăţat multe.
La final, ca avocat îţi iei onorariul şi pleci, dar niciodată nu voi înţelege de ce clientul plăteşte dar, nespunându-ţi toate relele pe care le-a făcut, nu profită pe deplin de banii lui. A, încă ceva, dacă se alege un avocat bun(putem să ne imaginăm că fâţele blonde, decoltate şi cu fuste până-n cur nu fac parte din categorie, nici domnii închişi la culoare cu limbaj de cartier) nu trebuie să îţi faci griji cu privire la discreţie, fiind implicaţi doar în situaţii litigioase, ştim consecinţele nerespectării obligaţiilor şi cu toţii am muncit prea din greu să ajungem unde suntem.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu