Peste tot se aude: e dreptul meu, am fost nedreptăţit, m-au furat, legea îmi dă dreptul etc şamd. Ce e supărător e că nimeni nu adresează cererile legitime ale drepturilor garantate de legi instituţiilor statului responsabile, sau, chiar dacă le adresează, nu o face respectând condiţiile impuse de lege iar apoi, când cererea se respinge, hai să ne turnăm cenuşă-n cap şi să urlăm că ne-au nedreptăţit.
Ne plângem de condiţiile din spitale, că e dreptul nostru la asistenţă medicală, pe de altă parte, ne plângem şi mai mult de contribuţiile la minunatul sistem pe care ne dăm peste cap pentru a evita să le plătim şi apoi ne mirăm că nu sunt medicamente compensate, că la spital ni se spune că e sfârşitul lunii şi nu mai au consumabile. Am vrea să fim şi sătui şi cu brânza-n traistă şi eventual să ne care altcineva traista.
Se zice că avem dreptul la confidenţialitatea conversaţiilor cu medicul, dar acceptăm să fim consultaţi într-un cabinet cu uşa deschisă, act prin care renunţăm de bună voie la dreptul atât de împortant.
Avem dreptul să fin trataţi cu respect de organele statului, nenii poliţişti, tantiile de la finanţe de la primărie. Şi atunci, de ce nu ne demonstrăm vitejia cerând să ni se respecte aceste drepturi, adresându-ne nu vecinilor şi rudelor, ci organelor jurisdicţionale. De ce nu îi filmăm pentru a-i posta pe internet?
Întotdeauna voi avea dubii cu privire la veridicitatea poveştilor indivizilor ăstora, sigur că poliţistul ţi-a cerut şpagă, sigur că la facultate se intră doar cu pile, sigur că judecătorii sunt corupţi... şi peştele era atââââââââââââââââât de mare. Aşa, fără motiv, sunt înclinată să-i cred pe cei deştepţi, care, poate or fi cerând şpagă etc, dar măcar nu lasă dovezi după ei spre deosebire de fraieru' care e păgubit şi se uită ca viţelu' la poarta nouă.
Noi să fim sănătoşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu