Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

marți, 3 august 2010

Taximetrişti


În perioada asta de criză mă plimb cu taxiul nepermis de mult. Da, mă mustră conştiinţa, dar transportul public nu e my cup of tea iar parcarea laterală a fost inventată de diavol pentru a mă tortura. Simt nevoia să clarific, ştiu să parchez lateral dar aleg să nu o fac! da?! ok.

No, şi în timpul călătoriilor mele cu taxi-ul intru în contact cu specia comună de taximetrist şi subspeciile acesteia. Sunt taximetrişti de meserie, este liderul lor de sindicat, este patronul unei firme de taxi cu un mercedes care mă face să vreau să-i fac dirty things, sunt cocalarii de toate vârstele, studenţii care muncesc part time, micii întreprinzători, proaspeţii disponibilizaţi reorientaţi şi sunt sigură că am uitat multe subcategorii.

Şi eu fac conversaţie cu toată varietatea de domni taximetrişti, aşa aflu care firmă de taxi angajează persoane care au săvârşit fapte penale (foarte politically corect şi cuprinzător exprimat, că nu ştiu dacă au fost condamnaţi au ba), mi s-a povestit despre penuria de parcări de taxi, am aflat lista actelor necesare pentru schimbarea permisului de şoferiţă, informaţii despre medici, bârfe despre vecini şi tot felu' de alte chestiuţe folositoare.

Azi, luând taxiul datorită căldurii mari şi a ameţelii provocate de aceasta, am aflat că fraţii noştri cocalari pot fi întreprinzători. Unul dintre ei mi-a povestit afacerea lui pe timp de criză.
Omul lucrase în Italia. Cu banii câştigaţi şi-a laut un audi A6, interesantă alegere, pe care, dorind să faca afaceri, l-a vândut şi a achiziţionat 3 dacii logan şi un srl cu 3 licenţe de taxi. Acum conducea un logan şi celelalte 2 îi sunt închiriate. Câştigă mai mult decât moi, cu diplomă în drept.
Cred că morala poveştii e că şi pe timp de criză (reală sau imaginară) se pot câştiga bani, chiar şi de cei mai vulgari şi needucaţi dintre noi. Uite justificarea pentru atitudinea mea de dreapta. Nu sunt un mic hitler, nu vreau să extermin pe nimeni, dar inima mea nu lăcrimează pentru nimeni ;).
Şi, pe de altă parte, nu sunt nici chiar snobismul personificat, doar vorbesc cu taximetrişti!
Yay, părerea mea despre mine s-a îmbunătăţit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu