Femeia modernă

Noţiunea asta se vehiculează alături de feminism. În toate articolele, cărţile, mediile destinate femeilor feminismul şi femeia modernă sunt abuzate, expuse, golite de înţeles.
Cred că e momentul să conştientizăm care ne e locul, cum s-a ajuns aici, ce s-a sacrificat pentru ca noi să fim aici. Numai după ce facem asta să luăm hotărâri majore.

Să ne imaginăm era cavalerismului în întunecatul ev mediu. Să ne imaginăm fete de 12 ani căsătorite cu domni de 40. Oare cum arătau acele domniţe la 20 de ani, cu 5 copii? Oare care le era speranţa de viaţă. oare puteau să ia decizii privitoare la viaţa şi corpul lor. Le întreba cineva dacă vor să mai aibă şi al 6-lea copil care le era, probabil, fatal? Le invit să cugete asupra acestui aspect pe doamnele care se opun dreptului de opţiune şi avortului.

În 1789 motto-ul era liberte, egalite, fraternite, dar doar între domni, 'demoizelle-lele nu erau incluse în noţiunea de egalitate. Intelectul feminin nu era considerat capabil de a învârti noţiuni grele precum politica, era mai potrivit muncilor domestice. Ideea de soţie se apropia de cea de menajeră, incubator, bonă, soră medicală neplătită.

Nişte doamne hotărâte şi curajoase au câştigat dreptul de vot pentru noi, au deschis drumuri în profesii intelectuale, au primit mustrarea generală pentru ca noi să ne putem bucura de libertate şi egalitate.
Acum , prin revistele glossy ni se dau noi lanţuri în care să ne împiedicăm, idealuri imposibil de atins, poveri care să ne încetinească. Ce e ciudat e că ni le asumăm benevolent.
Ce vreau eu să zic e că, înainte de a cere interzicerea unor drepturi, să medităm asupra sacrificiilor făcute pentru ca noi să beneficiem de ele. Doamnelor care militează pentru revenirea la societatea patriarhală unde rolul lor e doar de gospodină le spun că, atâta timp cât eu nu le atac lenea şi incapacitatea de a-şi construi o carieră, încercările lor de a mă ruşina pentru lipsa de chemări materne sunt superflue.