Sunt mândra posesoare a unui motan, Ben. Am suficient simţ al ridicolului încât să nu-mi închipui că ben ar fi mai luminat decât alte feline şi că toată rasa acestora nu are un intelect strălucit. Datorită formei şi conţinutului, mă refer la căpăţâna lui ben ca fiind o castană.
O castană, după cum am încercat să o definesc mai sus e ceva nu foarte luminat dar funcţional în mediul ei.
Din constatările mele, majoritatea co-specimenilor sunt castane şi unii nici nu au alte pretenţii. Funcţionează, nu vor să iasă din tiparele pe care le-au învăţat, sunt precum autobusul, au rute intelectuale.
Periculoase sunt castanele care se cred luminate şi au pretenţia să o demonstreze, castanele neînţelese, filosoafe, poete, frustrate că nimeni (cu excepţia mamei şi a prietenei castane) nu le vede adevăratul potenţial. Castanele militante sunt enervante şi pot deveni periculoase. Castanele nu au nimic de pierdut.
Castanele nu au capacitatea intelectuală de a vedea la 2m în faţa propriului nas.
Castanele nu pot prevedea rezultatele acţiunilor lor.
Să ne ferească divinitatea de o castană convinsă de propria valoare cu un strop de autoritate.
Acum mi-e poftă de pirre de castane ;P
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu