Marie Antoinette sau cu şi despre fobiile mele

Aşa cum oamenii normali au fobia înălţimilor, vitezelor mari, gândacilor, păsărilor, locurilor deschise, a celor aglomerate, am şi eu fobiile mele, deci un punct în pluc în comun cu populaţia generală. Doar că fobiile mele sunt mai puţin comune.

No, deci, nu-mi plac insectele şi târâtoarele, dar ieri am luat o şopârlă în mână şi am dus-o afară de pe balcon pentru a o salva de motan, deci nu-i fobie.
Nu am nici o treabă cu înălţimea, oamenii, locurile.

Cu ce am eu treabă sunt copiii. Pentru a nu fi omorâtă cu pietre de mămici drăgăstoase, îi admir de la distanţă. Cum văd unu', iau faţa corespunzătoare şi chiţăi că ce fain îi. Doar când monstrul care se ascunde în fiecare mămică vrea să-mi dea produsul de concepţie să-l iau în braţe trebuie să mă feresc. Îmi imaginez că, aşa cum cei cu arachnofobie ar arunca paianjenul instinctiv la 2 metri, tot aşa aş arunca şi eu purtătorul de scutece. Sunt chei, plâng, sunt urâţi, sunt fragili, poţi să-i strici fără să-ţi dai seama şi au ca ataşament cloşca umană.

Am o adevărată fobie pentru beţivii de pe stradă. Nu prea am mai văzut în ultima vreme, dar seara, când mai ies prin oraş, mai găseşti ocazionalul nene beat şi clătinând pe trotuar. Apoi de ăştia nu pot să mă feresc prea repede. Beţivii de la chefuri, din cluburi mi se par mai acceptabili probabil pentru că nu sunt doar eu cu beţivul, dar pe stradă am avut şansa de a fi doar eu, întunericul şi câte un nene beat iar imaginaţia mea powered by codul penal (literatura snuff) zbura spre cele mai întunecate situaţii.

Urăsc oamenii săraci. Nu unul în special, nu îi individualizez, dar ca gloată mă înspăimântă. Am citit destule despre diverse revoluţii care, indiscutabil, au avut efecte benefice, dar nu pot să nu văd şi distrugerea şi pierderile provocate. Oamenii deştepţi ar avea în vedere tot, chiar dacă decizia ar urma să dăuneze cuiva, măcar aş şti că s-a cântărit posibilitatea şi o valoare mai importantă va fi salvată, dar gloatele sunt uşor influenţabile, nu sunt controlabile şi nu gândesc nici de la un pas la altul. Le lipseşte cea mai elementară empatie. Le recomad să mănânce cu încredere cozonac şi să stea în spatele gardurilor(amplasate acolo doar pentru ei).
Ta ta!