Într-o curte interioară, soarele apune şi lumina e roşiatică, fântâna clipoceşte şi reflectă lumina. O fată şade liniştită, cugetă, citeşte, proveşte apusul.
Curtea e împrejmuită de coloane subţiri de piatră, arcadele sunt decorate cu dantelării de piatră. Pavajele sunt din piatră, ierburi cresc printre ele.
Într-un colţ sunt trei palmieri.
Zidul e decorat cu maci pictaţă, roşul e ars de soare, verdele e spălat de ploi, galbenul e mai mult o părere.
Piatra îşi păstrează culoarea roşcată.
Praful miroase a soare şi a portocale.
Inul rochiei albe a fetei miroase a soare.
Părul fetei miroase a mare, sau poate e numai briza.
Pielea fetei miroase a migdale şi piper.
Privirea ei neagră zboară spre întunericul din spatele coloanelor, acolo este ceva, vine cineva, cineva priveşte din umbră.
Fata se ridică şi, brusc, se întoarce si fuge.
Are gleznele subţiri şi nu pare să atingă pavajul.
E desculţă.
Din umbră, după ea, săgetează Pan, aşa cum a fost dintotdeauna. Firea îşi reia cursul. Totul e bine în lume.
Welcome to my head, where virgins are not safe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu