Fantezii

sau ce aş alege să fac eu dacă banii nu ar fi o problemă
Mi-ar plăcea să locuiesc într-un oraş mare şi civilizat. Paris. Câţiva ani. Să devin pariziană. Să mănânc croissante, să beau cafe au lait, să citesc în jardins de louxembourg, să merg la opera garnier, să vizitez pe îndelete louvre, să dispreţuiesc turiştii în special pe les americaines. Nu ar fi rău nici să absorb serenitatea pe care o admir la francezi.
Aş fi custodele unui muzeu, consilieră la o galerie de artă, bibliotecară în una din uriaşele biblioteci...

Mi-ar plăcea să locuiesc într-o zonă caldă, rurală, italia, franta. O vilă mediteraniană, în imediata vecinătate a mării-oceanului unde să-mi cultiv mirodeniile preferate. Să fiu înconjurată de cai şi câini, găini, pisici, gâşte. Cu domenii întinse sub a mea stăpânire de regină benevolentă. Cu vin din producţie locală care transmite senzaţia strugurelui mîngâiat de soare. Cu peşte alintat de marea caldă care mă primeşte prietenoasă. Cu oameni fericiţi şi cârcotaşi, bronzaţi. Cu brânzeturi bogate.

Pe un vârf de munte, într-un chateau de vacanţă construit de un bogătan pentru amanta lui tânără. Eu, cabanierii şi turiştii învecinaţi. Cu singura ocupaţie de a degusta vin în compania muzicii bune şi a unei cărţi.

Oamenii nu sunt o importantă parte din viaţa mea, pentru fericire nu îmi e indispensabilă compania permanentă a colegilor mei de specie. Ce îmi e indispensabil însă sunt fructele geniului, ale inteligenţei şi a talentului semenilor mei.