Colecţionara de experienţe(cu şi despre măritiş)

Asta fac eu.
Sunt decizii complexe, pe care nu le iei în pripă şi pe care va trebui să le suporţi tot restul vieţii, sau aşa pare la momentul luării lor. Găseşti argumente pro şi contra, te imaginezi peste 10 ani şi te gândeşti dacă asta vrei să faci, dar şi în cazul acesta, experienţa are cea mai mare greutate.

Pentru mine, o decizie greu de luat este să mă mărit. Simt căsătoria precum o greutate gigantică pe umerii mei fragili şi ştiu că nu sunt eu omul care să se lupte cu diverse fără să aibă ceva de câştigat la final. Nu vreau să stric o relaţie perfectă luând în grabă şi sub presiunea apropiaţilor o decizie nepotrivită.
Nu mă tentează statutul de doamnă, cheful în centrul căruia ar trebui să fiu eu, tortul gigantic, luna de miere într-un loc exotic, ideea că mi-am îndeplinit obligaţiile sociale...
Singurul meu scop declarat în viaţă este să fiu fericită, acesta fiind criteriul după care îmi ghidez acţiunile.

No, acum să revenim la colectatul experienţelor trăite de alţii. Eu întreb interlocutorul pe care îl cunosc mai bine sau mai puţin bine ce părere are despre căsătorie(dacă este deja căsătorit). Cei proaspăt căsătoriţi se entuziasmează, povestesc despre luna de miere, planuri pentru cumpărarea sau redecorarea apartamentului, maşina pe care vor să o cumpere, copii. Aştia sunt foarte siguri ca au intrat în rai.
Cei căsătoriţi de 2-3 ani zic că e bine, călduţ, au tabieturi, entuziasmul a trecut şi a venit momentul să doarmă în patul aşternut proverbial. Se poate detecta un substrat de amărăciune. Toate am vrea să fin Carrie şi jumătatea să fie Mr. Big, dar, ce nu ne arată filmul e că şi ăştia doi spală şosete, fac curat, se ciorovăiesc pentru nimicuri şi nu se romance reciproc toată ziua.
După 5-6 ani şi câţiva copii, se poate observa că interlocutorul şi-a acceptat soarta. Deasupra porţii bisericii ar trebui să scrie "Ye who enter here, abandon all hope", că prea lasă impresia de ocnaşi înglodaţi într-o rutină ucigaşă nu numai a pasiunii ci şi a inteligenţei.

Uite asta refuz eu, să devin un incubator uman, să mă pierd pe mine pe drum(şi pe iubitul meu) şi să devin o sursă de mâncare şi de cine ştie ce altceva pentru un cârnat urlător, cu scurgeri puturoase iar iubitul meu să nu mai fie omul care mă face să râd şi să torc de plăcere ci un robot stresat, cu credite la bancă şi ulcer.
Oricum suntem prea mulţi, las procrearea pe seama altor semeni ai mei! Eu vreau să fiu mereu tânără şi frumoasă.