Un prieten destul de bun al părinţilor mei este pasionat de latura spirituală a lumii. Acu 10 ani, când eram tânără şi impresionabilă mă lăsa cu gura deschisă cum mişca ansa(obiect confecţionat din sârma, ascuţit la capete, pe care îl ţinea între arătător şi degetul mare şi care, se presupune, că simţea energia mea... sau ceva asemănător) pe lângă mine, cum îmi descoperea suferinţe despre care eu nu ştiam nimic şi mi le vindeca pe loc cu un cristal.
Acelaşi prieten, acu 5-6 ani a măsurat energia negativă emanată de bijuteriile mele şi de pisica familiei. Deja nu mai era atât de wow când zicea că motanul e un fel de gaură neagră şi că ne aduce ghinion, nici măcar nu era negru, era siamez! Şi bijuteriile?! Come on! Ce era să fac cu ele?! Apropo de bijuterii, am observat că toţi misticii sau credincioşii din lumea asta au ceva cu ele. Cred cumva că dacă ma acuză de diverse, mă va copleşi conştiinţa încărcată şi le voi dona lor pentru a-mi salva sufletul mânjit?! News flash, nu abuzez sexual copii, nu omor oameni aşa că găsiţi clienţi mai înclinaţi spre căinţă.
No, săptămâna asta îmi trimite pe mail mama o astrogramă elaborată de acest prieten paranormal al lor şi care mă are ca obiect de studiu pe mine. Citesc eu ce citesc, că are 4 pagini, şi incep să am dubii. Eu îmi mai citesc câteodată horoscopul, dacă zice să nu conduc şi ninge afară, nu conduc, deci, în principiu, cam iau precauţiile sugerate pe acolo, dacă sunt coroborate şi cu alte informaţii, dar nu pot să iau în serios astrograma făcută de unu' care a zis că motanul e un vortex de energii negative şi să-l abandonăm.(?!?!?!?)
Zilele trecute, vine Popa din cartier, om cu simţul umorului care nu crede că ar trebui să ard în focul iadului din diverse motive(am dat şi peste popi de ăştia... unii mi-au şi zis-o... trist), dă cu apă sfinţită, cu busuioc, îmi dă şi busuioc şi apă, că aşa se face, eu dau 2 milioane (am întrebat pe cineva cunoscător şi mi-a zis că dăm banii ăia ca să ne îngroape popa când va fi cazu'), problem solved. La asta se reduce contactul meu cu biserica, că mă mai întâlnesc cu Popa prin cartier şi mai glumim.
Marea calitate a religiei oficiale, cel puţin în cazul meu, cu popa din cartier, e că seamănă cu un business deal. Eu dau banu', el dă protecţia divină, ce o fi şi aia, fără a se aştepta să îmi păstrez puritatea până la căsătorie, să mă căsătoresc, să procreez sau alte baliverne ouate de nişte frustraţi sexual. Probabil, dacă voi da peste vre-un popă fanatic care va avea dorinţa de a arunca oua clocite după mine, păcătoasa, o să zic right back at you, şi nimeresc destul de bine ţinta.
Necrezând în flăcări şi nefiind atrasă de religia oficială, am rămas la superstiţii. Nu am nimic cu pisicile negre, sau cu orice animal, că îmi sunt dragi. Le-aş adopta pe toate şi ar fi complet absurd să îţi aducă ghinion propria pisică. So, pentru cei superstiţioşi pe pisici negre, soluţia e să adoptaţi una, vă va feri de ghinion!
Superstiţiile mele sunt cu salvări şi coloane. Trebuie să pui mâna pe ceva alb când trece o salvare şi să nu treci niciodată pe sub coloane în zilele în care ai examene, interviuri şamd.
Anul trecut nu am fost nici macar odată într-o biserică la o slujbă, poate am vizitat câteva biserici, dar admiratul artei a fost hulit de clerici, deci nu se pune, dar am evitat coloane şi salvări şi mi-am citit de sute de ori horoscopul.
Concluzia... nu am nici una!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu