Cavalerul meu...

Nu sunt fană a ăstora doi, nu vreau să le comentez ţinutele sau evenimentul la care a fost făcută fotografia.
Totuşi, imaginea asta descrie exact ce înseamnă gentleman pentru mine. De fiecare dată când mă uit la poză am fluturi în stomac, for some reason, cred că aşa arată dragostea. Nu zic că ăia doi sunt imaginea ideală, sau cuplul ideal, doar că poza reprezintă iubirea ideală pentru mine.

Există părerea preconcepută că fetelor le plac băieţii răi, la mine e pe dos. Am o pasiune pentru băieţi buni, în cărţi, filme sau viaţa reală. Am câte un crush pe fiecare personaj puternic şi pozitiv despre care am citit. Un bărbat puternic care să mă urce pe calul lui şi să dispărem în apus... un erou care să lupte pentru dreptate şi adevăr.

The villains nu au nici o atracţie, am nevoie de un personaj pe care să îl admir sincer, nu neapărat un geniu, pentru că ăştia mai sunt şi duşi cu pluta, ci un tip straight up, inteligent şi eroic.

Probabil un psiholog ar spune că, precum toate celelalte reprezentante ale rasei, am adânc imprimată în subconştient dorinţa de a fi salvată de un mascul puternic. Recunosc, nu am nici o fărâmă de feminism feroce, cu toate că am muncit să îmi afirm egalitatea şi independenţa, sunt dornică de protecţia masculină oferită de un cavaler rătăcitor.

I could shout from the rooftops that I am a damsel in distress, poate atunci ar veni... dar, în timpurile în care trăim, când calităţile pe care le caut eu nu prea sunt recompensate, slabe speranţe.