Oamenii care înfloresc de fiecare dată când au ocazia să ruşineze pe cineva, care nu ratează momentul oportun pentru a atrage atenţia asupra defectelor altora şi a se urca pe piedestal pentru a fi admiraţi de masele inexistente sau nepăsătoare.
Toţi avem un parazit de ăsta. Al meu insistă să-mi arate cât e el de martir şi cum se sacrifică pentru a remedia erorile rezultate din imperfecţiunile mele, cum strânge el scama, agrafa, firul de praf pe care eu, în neglijenţa mea, l-am lăsat în dezordine.
Se împiedică în detalii insignifiante pentru noi, care avem hobby-uri adevărate, arătând perfecţionismul care-i caracterizează şi care ne ocoleşte pe restul. Cum mai ziceam, perfecţionismul este o pseudo-calitate ca şi modestia. Nimeni nu se lauda că are OCD... sau, oricum, dacă te lauzi cu aşa ceva, mai ai şi alte chestii în neregulă.
Mă întreb ce satisfacţie poţi avea în calitatea ta de muscă bâzâitoare care irită pe toată lumea?! Că, până la urmă aşa ajungi să fii tratat, zvânturat cu o palmă...
Concluzia mea e că îşi merită viaţa lipsită de alte satisfacţii şi împănată de frustrări.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu