Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

vineri, 7 mai 2010

On how appologies don't simply erase everything

Bărbaţii şi femeile, dar mai ales masculii atotputernici, cred că dacă recunosc că au greşit şi îşi cer iertare, totul va reveni, magic, la situaţia anterioară şi nu numai că nu vom mai avea motive de supărare, dar ar trebui şi să le fim recunoscătoare pentru gestul măreţ.

Hollywoodienii îşi înşală nevestele cât timp sunt însărcinate, fie că sunt fotomodele, îşi abandonează amantele- mame ale copiilor lor, au fantezii cu oribilităţi tatuate head to foot care nici nu prea se mai încadrează în specie... iar apoi, cu puppy eyes ... îşi prezintă scuzele heart felt, ne descriu suferinţa pe care le-a cauzat-o lor aventura, dar toate acestea nu înainte de a fi ameninţaţi de individe cu dezvăluirea indiscreţiei sau confruntaţi cu solicitări pecuniare în schimbul discreţiei temporare.

Câtă ipocrizie să apari spăşit imediat după ce duduia- obiect al afecţiunii tale te ameninţă cu publicarea probelor pe care ai fost destul de idiot să i le laşi - cu nevosta şi copchilul ca un căţel certat şi arborând durerea simulată şi principiile familiste rănite.
Nu, chiar dacă ai nevastă şi copii nu eşti mai bun decât panarama cu car te-ai încurcat. De fapt ea e mai bună, că măcar ea recunoaşte cine e, uneori poţi chiar să-i citeşti litteraly pe frunte cine şi ce e, spre deosebire de tine care susţii chiar şi după ce ai fost prins cu mâţa-n sac că de fapt eşti un campion al moralei care a greşit şi el o dată.

By the way, concluzia a tot ce zic aceşti cavaleri curajoşi e: poor me, I fell into a vagina and now I'm in terrible pain and I'm so sorry.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu