Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

luni, 3 mai 2010

Neliniştea mea

Azi noapte, mai spre dimineaţă, am visat, ca de obicei cu lux de amănunte că am cancer la sân. Nu am văzut recent nici un film, nu am citit nici o carte a cărei eroină să sufere de aşa ceva, deci nu cred că mi-am indus visul.
Şi era aşa de amănunţit, cu medici, asistente, spitale, părinţi, prieteni, reacţii, sentimente, analize, operaţii, neputinţă.
M-am trezit îngrozită, nici nu cred că eram complet dezmeticită când am început să-mi palpez sânii. Nu am nici un lump.

De câteva zile mă simt aşa de obosită încât aş intra în hibernare dacă ar fi după mine. Azi am băut cea mai tare şi mai mare cafea din lume şi... totuşi ... am impresia ca juma din creier îmi doarme. Poate sunt sleepwalker, poate azinoapte am umblat prin tot oraşul terorizând lumea.

Sunt o ipohondră. Recunosc, sau măcar sunt borderline. Am identificat o bubiţă pe talpa dreaptă. Nu am mâncărimi, dar voi trece pe la farmacia pe care o îmbogăţesc constant să mă consult cu doamnele, sigur au ele soluţia.
Am văzut o emisiune scârboasă pe nat geo despre paraziţi. M-a îngrozit. Nu am putut schimba canalul, parcă eram hipnotizată de scârboşeniile alea. După am avut mâncărimi de piele all over. Nici nu vreau să mă gândesc la posibilitatea de a avea aşa ceva. O dată am luat preventiv medicamentul ăla groaznic împotriva paraziţilor intestinali. Mă îmbolnăveşte.

That's me, and my worst nightmares.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu