Atat ma enerveaza formularea asta, de fiecare data cand o aud, imi imaginez o armata de soldatei fara expresie faciala, de fapt fara trasaturi, stand cuminti si aliniati intr-un batalion.
Nu m-as referi la iubitul meu cu "persoana iubita" in 100 years.
Iubitul meu e o tornada pentru mine, un cataclism natural, o forta dezlantuita, in nici un caz un cliseu folosit de autorii horoscopurilor.
Am avut multe "persoane iubite" inaintea lui, multi anonimi care m-au tinut de mana, m-au sarutat sporadic si au avut ocazia sa-mi cumpere flori si sa danseze cu mine. Credeam ca asta e totul, sa ai o persoana iubita, care sa te adore si sa iti aduca ofrande. Credeam ca eu sunt cea superioara, ca nu ma las purtata de val si ca-mi pastrez ratiunea in aceasta lume aiurita.
Pentru ca acum sa constat ca cei care iubesc cu toata fiinta sunt cei castigati, ca nu este nimic care sa se poata compara cu a iubi. A fi iubit doar e o spalacita consolare.
Oare zeul caruia ii sunt aduse sacrificiile si ofrandele, ale carui picioare sunt sarutate de 100 de credinciosi iubitori simte ceva? Sau ceea ce simte el se apropie de speranta si elatia pe care o simt credinciosii?
Dragostea e un drog si eu am devenit dependenta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu