Cam de doua luni ma plimb cu autobusul. Din varii motive, nici unul relevant. Si am descoperit aceasta lume mirifica a mijloacelor de transport in comun.
Personajele din autobus formeaza o comunitate, locuiesc in acelasi cartier, au aceleasi ore de plecare/venire. Oamenii leaga prietenii in autobus.
Dar, in special, oamenii sunt ciudati in autobus.
Azi am vazut un copil cu mama lui. Avea cam 12 ani copilul, palid, parul cam lung, imbracat leopos si cu un nas mare mare. Nu puteam sa nu-mi imaginez ca ceilalti copii il tachineaza tot timpul. Avea aerul ala de victima predestinata. Si avea o doza de cola din care sorbea fericit. Si nu am putut sa nu-mi imaginez ca, probabil, a fost cel mai dragut moment din ziua lui sa bea din cola. Si mi se pare atat de trist ca un copil-victima sa se bucure de o doza amarata de cola.
Apoi tanti deosebit de grasa care tinea strans la piept o plasa veche si decolorata. Tanti purta un fulgarin lila care abia-i cuprindea circumferinta si cu putinul par cuafat gogoasa in varful capului. Tanti s-a trantit pe un scaun neincapator pentru gabaritul dumneaei si se uita pierduta pe geam continuand sa tina strans plasuta.
Apoi domnisoara blonda, slaba slaba, cu par dragut dar cam portocaliu si caruia incepeau sa i se vada radacinile. Care purta pantaloni 3/4 si pantofi, pe frigul asta ingrozitor. SI doar un sacou subtire, mi se facea rece doar uitandu-ma la ea. Dar chestia cu adevarat horifica erau ciorapii 2/3 din plasa culoarea pielii... inca ma urmaresc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu