Ruşinea şi pisica

http://www.parterre.com/mob_pitchforks.JPG

Ne întoarcem la înţelepciunea populară, ce îmi spunea mie bunicu' că nu ştia săracu mai mult: să nu ne faci mamă de ruşine. Asta când eu eram la drept cu bursă. Şi mă gândeam cum aş putea să-i fac de ruşine în sat.
Societatea etichetează anumite meserii ruşinoase. Cred că bunicului i-ar crăpa obrazul de ruşine dacă eu aş fi femeie de serviciu sau mamă surogat. Unele situaţii sunt calificate ca ruşinoase, spre exemplu sarcina în afara căsătoriei, a fi copil din flori, a fi fată bătrână. Unele dintre drepturile recunoscute de lege sunt considerate o ruşine, de exemplu divorţul(mda, pot fi contrazisă, dar ia să ne gândim bine, tot avem cel puţin milă pentru participanţi, să nu mai vorbim de bârfe şi deliciul dezbaterii partajului), avortul încă e privit de unii ca un omor şi culmea e că sunt nepurtătorii de uter care simt nevoia să se exprime public.

Dar, la o analiză mai atentă, ce e ruşinos în a munci, indiferent ce faci poţi să îţi faci treaba bine şi este o demnitate în asta. Chiar dacă jobul tău e să dai cu mopul, poţi să o faci bine, să ai micile tale reuşite. E mai ruşinos să nu lucrezi şi văd destui artişti neînţeleşi care trăiesc pe spinarea părinţilor la 30 de ani, că li se pare ruşinos să nu fie desemnaţi imediat genii şi să li se ofere jobul de CEO. Şi muncitorul de pe şantier are demnitatea lui atât timp cât îşi face bine jobul lui.
De bieţii bastarzi ce să mai zic, e vina lor că au avut părinţi mai liberi din punct de vedere spiritual? Ce exact din situaţia lor le este imputabil? E doar un exemplu de situaţie în care hidra cu şapte capete numită societate e crudă cu cei vulnerabili. Că dacă nu ai decât mamă eşti vulnerabil no doubt about it.
Aceeaşi situaţie şi cu fetele însărcinate necăsătorite. Bietele sunt abandonate de dobitocul coparticipant la act, atât le lipseşte să mai fie şi marginalizate de societate. Ok, au o parte din vină, că doar găseşti prezervative pe toate tejghelele, dar nu înţeleg pedeapsa... că doar nu fac altceva decât ce li se spune în biblie, se înmulţesc şi umplu pământul.

Ajungem la divorţ. Vrem să ne credem moderni, mondeni, am vrea să credem noi înşine că suntem deasupra acestor chestiuni triviale, daaar se poate vedea sclipirea de deliciu din ochii noştri când se aduce vorba despre asemenea întâmplări. Telenovela sordidă şi reală care cuprinde drame, momente de comedie neagră. momente demne de Caragiale, ne încântă şi precum şoul kardashienelor de pe E! nu vrem să recunoaştem câtă plăcere ne produce. Undeva în această supă este şi sentimentul de dezaprobare, sentimentul de superioritate morală absolut dezgustător. Uităm că este vorba despre drama reală şi dureroasă a unor oameni adevăraţi, ca noi şi o privim exact ca pe Inimă de ţigan.

Să nu mai vorbim despre avorturi că mă enervez prea rău.
Eu zic să mai lăsăm regulile astea menite să ne restrângă spiritual.