Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

miercuri, 28 aprilie 2010

Ciudăţeniile mele

O,da, nimeni, I tell you, nimeni nu e perfecţiunea, toţi avem ciudăţenii. Încercăm să ascundem ciudăţeniile, să arătăm o faţadă frumoasă şi serioasă inclusiv prietenilor, mai ales jumătăţii. Ceea ce devine complicat, adica jumătatea mai doarme pe la noi, prietenii sunt cu noi în timpul liber... ar trebui să ne iubească necondiţionat, să ne cunoască cel mai bine...
No, acum să trecem la ciudăţeniile mele.
1. Duminica e ziua mea de înfrumuseţare, mai bine zis după-amiaza de înfrumuseţare, mani, pedi, depilare generală, măşti, tratamente, hidratare, exfoliere şi mă simt cea mai frumoasă demoizellă care a binecuvântat the earth. Ştiu că înfrumuseţarea e acceptată, chiar încurajată de societate, aş prefera să nu fiu vazută while actually doing it, it's kinda scary şi ideea e să par strălucitoare, fără efort, frumuseţea mea să pară naturală. Mai ales jumătatea trebuie ţinută în întuneric, trebuie să creadă că delicata mea persoană e natural cheală şi catifelată şi frumos mirositoare...
2. Când sunt down and blue mă uit la sex and the city. Nu contează că e pentru a suta oară când o fac, că ştiu dialogurile by heart, îmi ridică moralul să vad hainele şi pantofii, să aud conversaţia inteligentă pentru a compensa urâţenia şi prostia din lume mwhahaha. Jumătatea a descoperit fenomenul şi e complet dezorientată. Crede că individele sunt urâte, bătrâne, una scoabă, celelalte grase, scenele de nuditate îl atrag, dar nu compensează defectele şi nu pricepe de ce insist să mă uit again and again la un serial pe care îl cunosc like the palm of my hand.
3. Colecţionez art supplies. Cândva, într-o viaţă în care nu mă gândeam la bani, siguranţă, cariere şi nu aveam în plan cucerirea lumii, eram o pictoriţă pasionată şi vag talentată. Am făcut cursuri doi ani la şcoala de arte, opt ore pe săptămână, am participat la expoziţii, de fiecare dată când eram necăjită, fericită, entuziasmată, enamorată, ouam un tablou pe care îl cadoriseam cuiva. În oraşul meu de baştină există câteva tablouri expuse pe la medicii la care mergeam, la şcoala generală unde am învăţat, la liceu - în zona de arte...
Vreau să încerc din nou, ştiu că nu sunt monet şi nu voi fi niciodată, dar sunt mândră de acest talent pe care îl văd ca pe un boboc de floare pe sufletul meu ca un bolovan şi, în ultimii ani, ocupată cum am fost să încerc cucerirea lumii, mi-e teamă că s-a cam uscat şi am rămas acest teren arid de determinare, egoism, ambiţie şi călcare pe cadavre.
4. Colecţionez muuulte chestii, pantofi, genţi, bijuterii, cărţi, cosmetice.

Astea sunt doar câteva, că le recircul, cine ştie ce va reapărea peste o lună două...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu