Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

luni, 26 aprilie 2010

Profesioniştii şi pisica


http://stemcellumbilicalcordblood.com/wp-content/uploads/2009/06/teeth-stem-cells.jpg

Eu funcţionez conştientă că, din păcate, nu pot fi eu specialistă în toate domeniile, aşa că, în cazuri de urgenţă, apelez cu încredere la profesionişti. Aşa cum eu sunt specialistă în drept şi îmi consiliez clienţii, specialişti în domeniile lor, ca pe nişte pui de găină neştiutori, fără a presupune că au cunoştinţe juridice de bază, fără a presupune că ceva e de la sine înţeles, mă aştept ca şi eu să fiu consiliată în mod complet de toţi profesioniştii la care apelez.
Nu am pudoarea de a nu le atrage atenţia profanilor care îmi bat la poartă că au nevoie să deschidă încă un proces, că au nevoie să introducă o nouă parte în procesul deja deschis, că mai e de făcut ceva în plus faţă de ce doreau ei pentru a atinge succesul şi mă aştept la acelaşi lucru şi de la profesioniştii la care apelez eu. Precum clienţii mei care doresc doar să scacpe de litigii, să li se facă dreptate, fără a defini exact fiecare etapă a acestui proces, şi eu îmi doresc, momentan, să am dinţi sănătoşi. Profesionistul pe care îl frecventez e dentist şi mă aştept de la el să îmi expună problemele, să îmi prezinte variantele, să îmi explice riscurile şi să mă ajute să decid ce e potrivit.
Ieri am constatat cu uimire că am ceva asemănător unei carii mici de care nenea dentist nu a zis nimic. Hai mă... cum fac afaceri oamenii ăştia?! De unde să ştiu eu, fără a-mi băga o oglindă adânc în gură, că, pe ultima măsea am un punct negru?! Şi ce e ăla?!
Altă boroboaţă comisă de chirurgul stomatolog, de data asta, a fost să omită a-mi spune, după operaţia de extragere a măselelor de minte, că, la mine în gură e un tampon străin de vată care trebuie scos. În mod uzual pot identifica obiectele străine de la mine din gură, dar, după ce am fost schingiuită, tăiată, cusută, zmulsă, anesteziată de nici nu-mi mai simţeam piciorul de pe partea aia, darămite gura, puteam să am guriţa lui alien, mustindă în acid, că nu aş fi simţit nimic. A doua zi am simţit tamponul, alături de dureri atroce, şi l-am scos dar a fost too little, too late, deja eram infectată. Urmările au fost previzibile, umflături, dureri, vizite la dentist... frustrăti, ură, gânduri homicidale.

O, şi încă ceva, minunaţii ăştia doctori aka do no harm se uită la mine ca viţeii la poarta nouă când le explic, rar, în mai multe feluri, că nu vreau, sub nici o formă, să sufăr dureri dacă există alternative. Adică, să fiu înţeleasă, să mă opereze, fac ce trebuie pentru sănătate, dar anesteziată şi cu tratament inclusiv pentru durere din plin. Nu mai suntem în evul mediu, ştim că spălatul nu provoacă boli, paduchii nu sunt pedeapsa de la dumnezeu şi sângerarea nu vindecă nimic, atunci de ce să ne chinuim pacienţii?! Poate sub tratamentul de durere nu voi putea opera maşinării grele, dar guess what, nici fără tretament nu făceam acest lucru iar de condus, oricum nu sunt regele şoselelor, deci, nici o pagubă, dar durerea, chiar şi uşoară, prelungită, adică o zi, îmi întunecă simţul raţiunii, mă predispune la gafe care nu-mi sunt caracteristice, mă paralizează intelectual şi asta e pagubă mare, că din asta-mi câştig eu traiul.

Ok, hai să nu generalizăm, medicii în general pricep chestia asta, dar dentiştii, că acum am probleme doar cu ei, au o lipsă totală de comunicare, probabil şi pentru că eu am diverse corpuri străine în gură şi nu pot zmulge informaţii cu cleştele... Aşa că, dentişti din toată lumea, do something, angajaţi experţi în comunicare, participaţi la seminarii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu