Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

joi, 26 mai 2011

Despre suflete pereche

Sa fiu complet sincera, nu credeam in notiune. Eram adepta filosofiei tipelor din sex and the city, ca sufletele pereche sunt ca autobusele, daca pierzi unul, along comes the next. Asta pana sa-mi intalnesc sufletul pereche, desigur. Pentru ca inca traiesc o veritabila comedie romantica, o dragoste de legenda, care ar putea cu usurinta sa trezeasca mania zeilor prin perfectiunea ei.

Asa am ajuns sa ma intreb ce s-ar intampla daca am trece intamplator, pe strada, pe langa sufletul nostru pereche, daca sufletul nostru pereche nu ar avea forma actuala, daca am fi prinsi in relatii, daca am fi grabiti, daca universul ar conspira impotriva noastra?...
Ne-am recunoaste oare sufletul pereche dintr-o mare de oameni?
Daca am fi pe un stadion cu alti 50.000 de oameni, toti preocupati de ce se intampla in centru, si el, unicul, cel facut pentru noi, ar fi acolo, am simti?

Pentru ca stiu ca as fi simtit ca e el, oriunde am fi fost. Poate nu as fi recunoscut imediat senzatia, dar stiu ca ar fi exercitat aceeasi atractie asupra mea. Stiu ca, daca l-as fi vazut in parc, primul meu gand despre el ar fi fost... imoral si nu as fi asteptat foarte mult pentru a-l pune in practica. A-l vedea ar fi declansat o avalansa. Poate nu as fi recunoscut imediat ca-l iubesc, poate as fi crezut ca doar ma joc, poate as fi vrut doar sa-l am, dar nimic nu m-ar fi oprit. Asta e cel mai infricosator, l-as fi vanat precum un motan vaneaza o pasare si as fi avut rabdare infinita.
Natura e atat de cruda, ne-a intins capcane si noi cadem fericiti in ele.
How sweet are these ties that bind me.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu