Totul s-a terminat si, cu cat creierul nostru tradator accepta mai repede realitatea, cu atat mai putine momente de plans si jale din senin vom avea.
Si avem motive serioase sa nu-l mai vrem, impedimente de netrecut in calea aplicarii plasturilor si a carpirii zdrentelor ce au mai ramas din relatia altadata glorioasa.
1. In zilele de intuneric si deznadejde au fost niste oameni langa noi. Unii membri ai familiei, prieteni si unii veniti din tari straine pentru a ne tine de mana prin perioada nefericita. Ne-au verificat periodic pentru a fi siguri ca nu patim nimic. Si-au facut griji pentru noi si au suferit pentru fiecare lacrima a noastra. Cum s-ar simti ei daca l-am lua inapoi? Merita sa ranim oameni care ne iubesc sincer pentru cineva care ne-a aratat limpede care e valoarea noastra pentru el?
2. Hai sa recunoastem ca increderea nu mai poate exista. Cum sa iti mai dai inima omului care a aruncat-o, calcat-o in picioare cand nu i-a mai fost convenabila? Nu numai ca nu o mai merita, dar nici noi nu mai putem risca sa patim a doua oara acelasi lucru.
3. Putina demnitate, de orgoliu am scapat in primele zile ale relatiei asteia, dar demnitatea inca mai e firava pe undeva. Precum manelistii, imi cunosc valoarea, si m-as subevalua daca m-as intoarce la cel care m-a crezut dispensabila.
4. Probabil motivele despartirii, chiar daca pentru mine nu au fost evidente, mai exista si or fi reale pentru el. Si, asa ca un umar care odata luxat iese mai usor din fagas, si relatia resuscitata se va destrama cu mai mare usurinta.
Astea sunt doar cateva motive, just so I don`t ever forget.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu