Despre femei inselate

Cred ca toti avem pareri despre femeile care aleg sa ramana intr-o relatie in care sunt inselate/abuzate. In special, noi, doamnele, ne exprimam in legatura cu asta. De cate ori nu am auzit declaratii dure, nimeni, niciodata nu ar face asta, toate avem niste coloane vertebrale rigide si principii la care nu putem renunta.
Si totusi, nu pot sa nu ma intreb.
Totul incepe spectaculos, o poveste de dragoste de legenda, o iubire care poate cuceri lumea. El e un print pe a fiery steed, ea o printesa gingasa. Se muta impreuna, unul dintre ei trebuie sa renunte la ceva. De obicei ea e cea care isi lasa cariera in urma, pentru a fi cu el. Incepe de la zero, intr-un alt oras, poate in alta tara, dar nu-i nimic, el e acolo si o sustine.

Inca totul e roz si pufos, el o rasfata, ea ii gateste si ii calca camasile.
Apoi incep primele certuri urate, ea simte ca el ii datoreaza ceva pentru cariera abandonata, el vrea sa i se recunoasca meritele pentru ca o intretine.
Ea e frustrata pentru ca nu isi mai poate practica meseria glamouroasa, e abraziva si nu ii mai canta ode eroului ei de altadata. El cauta admiratia in alte brate, sub alte fuste.
Ea realizeaza, dar mai realizeaza si ca nu are nimic cu exceptia lui, ca jobul pe care il face nu o satisface si nu ii acopera nevoile, ca a abandonat totul, prieteni, familie pentru el si acum e singura. Asa ca ramane. Merge la fitness, se indulceste, se infrumuseteaza si incearca sa il seduca.
Daca e desteapta.
Sa fii nevasta unuia e un job, after all. Si asta poate fi facuta bine precum oricare alta slujba.

Viata e trista si ne acreste, ne jumuleste de idealuri asa cum jumulesti o gaina de pene.
Orice iubire, oricat de mare si vanilata poate degenera intr-o portie de sarmale casnice.