Ca orice om normal, si tu (eu) ai incercat sa eviti sa te gandesti la despartire la el, la cum iti spunea, la toate micile gesturi pe care le face un om indragostit. Incercai sa eviti durerea, sau macar sa o amortesti.
Wrong! Cel mai bine e sa rasucesti cutitul in rana. Nu exista cale de intoarcere si e important sa stii de la inceput.
Fiecare celula a ta sa fie convinsa ca nu va puteti intoarce unul in bratele celuilalt.
Speranta e ceva puternic si periculos in acest caz, poate prelungi boala asta mai mult decat este necesar.
Pe de alta parte, chiar vrei sa te intorci la cineva care tocmai te-a aruncat ca pe o batista de hartie folosita? Chiar crede cineva ca o relatie mai poate fi noua si stralucitoare dupa ce unul i-a frant inima celuilalt? Poate fi ceva pasiv agresiv in care sa ne consumam frustrarile ramase si eventual furia, dar niciodata nu mai poate fi ce a fost.
Sfatul meu pentru voi toate care plangeti undeva intr-un colt e sa sperati altceva, ca tocmai vi s-a dat posibilitatea sa-l gasiti pe el cel adevarat care va va iubi exact asa cum sunteti, care nu va vrea sa va schimbe si pe care felul vostru de a fi nu-l va rani.
Pentru ca, let`s face it, nu erati nici voi fericite in relatie si meritam cu totii sa fim fericiti. Poate cand trebuie sa lucram asa de mult la ceva nu e the right thing.
Deci, haideti sa speram la fericire, nu la o cusca intunecata in care ar fi vrut sa ne pastreze doar pentru el.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu