Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

luni, 1 august 2011

Despre spagi

I suck at giving then. Serios, sunt oribila, ma balbai, rosesc, mi se usuca gatul, parca as fi plantata in fata a 10 neni cu pusti indreptate spre mine gata sa execute un ordin.
Bineinteles ca viata mea interesanta m-a pus in situatii in care spaga era necesara pentru a lubrifia relatii. Hm Hm!
La medici, de exemplu, voi repeta ce am spus de 100 de ori, prefer ca nenea care ma taie sa vada ce am in burta sa nu se gandeasca in acest timp din ce-si va plati factura la curent. Suntem oameni, nu putem avea pretentia ca cel care ne macelareste sa fie complet prezent intelectual cu noi in sala de operatii cand stie ca nu-si poate plati rata la banca a doua zi. Si, sincer, nu cred ca 100 de euro e o suma foarte mare pentru anii pe care nenea i-a petrecut prin scoli, antrenandu-se, perfectionandu-se pentru a ma putea salva pe mine de dureri si o moarte sigura.
Deci, sa zicem ca sunt situatii in care spaga e, nu doar necesara, ci meritata.

Sincer, nu cred ca ne obliga cineva sa dam spaga. Cred ca egalitate nu exista nicaieri, as fi complet jignita sa aflu ca sunt egala in ochii cuiva cu nenea mirosind a alcool statut si transpiratie din autobus. Si cred ca cel in ochii caruia am fi egali are o problema serioasa.
De exemplu, aveam nevoie zilele trecute de eliberarea unui document in aceeasi zi in care am facut cererea, desi cutuma e sa se elibereze doar peste 3 zile. Mi-am facut socotelile, am identificat nenele care parea cel mai inclinat sa-mi inteleaga problema si am purces. I-am dat alaturi de cerere 20 de lei, nenea a ramas peste program sa-mi rezolve treaba si am primit actul. Categorisesc suma ca fiind o taxa de urgenta si cred ca e civilizat sa avem macar posibilitatea aceasta, uneori problema e urgenta. Si nu putem spune ca functionarul in cauza nu a depus efort suplimentar pentru bani.

Pe de alta parte, lucrez intr-un domeniu suficient de competitiv incat ne folosim cu totii toate atuurile la maximum. Sunt curioasa cate dintre micile chestii pe care le facem pentru a indupleca un functionar ar trebui considerate spaga. Un pachet de cafea, o ciocolata, flori, astea sunt deja in zona gri adiacenta nefericitului tribut, dar oare un zambet, o gluma, o periere sanatoasa a orgoliului, o invitatie la cafea, socializarea nerusinata si decoltata cu sexul opus, astea unde se situeaza in marea schema a lucrurilor?

Filosofia spagii, cu si despre ciocolata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu