Ioi. Mă tot exprim vehement împotriva semenilor mei care nu se cunosc pe ei înşişi. Recunosc, poate exagerez, poate fac parte din categoria guruilor pseudopsihologi şi crezători în energii nevăzute (wtf?) dar mi se pare important ca omu' să se autoevalueze şi, în funcţie de ce are-n sac, să îşi aleagă ţelurile potrivite. Adică chiar daca eu m-aş visa atlet de performanţă, lipsa de răbdare, lipsa de perseverenţă, sistemul imunitar fragil m-ar împiedica să excelez în acest domeniu.
Nu cred că mai trebuie să subliniez cât mă enervează oamenii care au o imagine complet distorsionată a complexului de calităţi şi defecte care sunt ei.
No. Şi zilele trecute am fost complet dată pe spate de cât de mult îmi place să conduc. Am hobby-uri. Pictez, desenez, fotografiez, înot ...
În ziua marii descoperiri eram necajită, obosită, în mare nevoie de concediu. Şi nu voiam să conduc tocmai din aceste motive. Necesitatea şi lenea m-au înpins spre pasul necugetat şi, când am revenit acasa, eram iar my happy self.
Când o să cresc mare îmi iau maşina de oameni mari ;), să vedeţi atunci ce şoferiţă sunt. Şi, by the way, de câteva săptămâni am învăţat să parchez lateral cu spatele în condiţiile lumii reale şi fără instructor. Asta după şapte ani de mândră deţinere a permisului. Până acum căutam locuri mai largi sau parcam în parcarea supraetajată a primăriei. No more!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu