Cu şi despre cartier

Locuiesc într-un cartier de case dintr-o metropolă aglomerată recte cluuuuuuj. Mult am căutat locul ideal unde să-mi fac cuibul. Crescută până la matura vârstă de 5 ani de bunica, la ţară, apreciez panoramele largi, lumina naturală şi aerul relativ neîmbâcsit. Restul cartierelor metropolei nu îmi satisfăceau cerinţele, blocurile frumos aliniate, maşinile înghesuite pe trotuar, mirosul mâncărurilor tradiţionale combinat cu cel de canalizare, aglomeraţia de suflete pe mp îmi rănesc simţurile.
Ca o concluzie a căutării, agenta imobiliară m-a adus în cartier.
Din centru o iei pe o stradă pe care sunt case construite în perioada interbelică de intelectuali, sunt superbe, cam părăginite şi împărţite în apartamente în care locuiesc chiriaşii comunişti de altă dată. Grădinile le sunt năpădite de iederă şi alte buruieni şi sunt sigură că am observat un dihor. Pisici sunt în fiecare curte.
Următoarea stradă e a caselor aproape ţărăneşti. Îmi imaginez, când mă promenez spre oraş, că acestea sunt casele construite de ţăranii aduşi la oraş, cărora le-a fost dor de viaţa lor şi au încercat să o recreeze. În faţă au grădini de flori îngrijite, au pisici şi câini. Probabil că au şi straturi de zarzavat. Toată strada emană o bunăstare tihnită. Locatarii sunt majoritatea babe. Moşi nu am văzut. Poate e o societate secretă.
De aici urci pe o stradă abruptă, cu aceleaşi case îngrijite gospodăreşte, o iei pe o alee cândva pietruită, acum plină de gropi şi ajungi la mine.
Sunt ceva blocuri pe străduţele următoare, dar mici, de patru etaje, cu un apartament pe etaj.
Pe o stradă lăturalnică, unde e aprozarul de la care mă aprovizionez cu crudităţi, sunt case antecomuniste, mici, drăguţe şi foarte romantice. Îmi imaginez că aici locuiau funcţionari neînsemnaţi cu familiile lor mici. Soţiile priveau prin ferestrele mari, îngrijeau grădinile de flori, pisicile se întindeau la soare pe pervaze.
În cazul în care nu am exprimat destul de clar, locuiesc într-un vârf de deal. Am vedere asupra oraşului din două părţi. Aerul e clar aici, ceaţa porneşte din faţa porţii mele. Iarna durează mai mult la mine. Ninsoarea îşi are soft opening-ul aici. Şi, după cum corect s-a exprimat un vecin acum decedat, pentru a te deplasa în siguranţă, ai nevoie de 4 wheel drive. Eu sunt proud owner of Frod KA.
Şi totuşi sunt cocălari. Why God, why?