I`m an ostridge

Daaa, nu sobolan cum zice in horoscopul chinezesc.
Strategia mea preferata in dealing with anything e ignorarea situatiei pana trece si functioneaza. Adica am 26 de ani si functionez satisfacator.
Sunt si unele exceptii, amenzile, problemele de sanatate(majoritatea), chestiile care produc dobanzi si penalitati in special trebuie solutionate prompt si with paper trail.
Dar restul neplacerilor zilnice, mostly cele care implica oameni, au nevoie, in optica mea personala si cam mioapa, de timp. Si de intimitate. Nu au nevoie sa fie disecate, sa ne aplecam cuminti capetele si atentiile asupra lor. Atentia, precum acknoledgment in cazul fantomelor, le face mai puternice.

Asa, acum dupa ce am stabilit cadrul, sa expunem problema. De exemplu, daca as avea o problema sentimentala, sau orice problema sufleteasca for that matter. Daca un om pe care nu l-as putea trimite la origini din varii motive m-ar enerva, nu as ramane prea mult cu atentia concentrata asupra situatiei. Poate sunt prea orientata spre actiune iar, daca asta intra in conflict cu interesul meu pe termen lung, trec cu usurinta peste fara a analiza si a-mi plange de mila.
Bineinteles ca raman reziduuri. In problema sentimentala, de exemplu, the perfect love i had before the hipotetical problem, is now chippet, cracked a little. The perfect shiny qualitty of it would be lost forever.
Iar in relatie cu omul ipotetic pe care nu-l pot ... pedepsi acum, the purrfect moment shall show itself.

Nu ma intristeaza ce nu poate fi schimbat si nu insist sa pastrez langa mine oameni care ma intristeaza. Prefer intotdeauna o tristete catastrofala si limitata in timp, mortii lente cauzata de o tristete prelungita precum o zeama diluata si infinita.