pentru ca prefer sa imi infrunt nesigurantele in fiecare zi si sa ma expun la posibile deziluzii decat sa imi pun intrebari triste cand sting lumina in fiecare seara.
Da, prefer ca, in schimbul posibilitatii unei romante dragute de primavara, sa infrunt riscul major al unei tristeti sentimentale. In schimbul catararii pe un perete de stanca si a senzatiei ca i rule this world, sa imi rup o unghie, un picior sau altceva. Si tot asa.
Si, fiind trecuta prin toate situatiile expuse mai sus, pot sa spun sincer ca posibilitatea romantei si momentul de cucerire a stancii valoreaza suficient de mult incat sa rasplateasca multe deziluzii si rupturi. Iar acestea din urma nu sunt asa de grave cum par si cum ne amintim din adolescenta cand aveam aproape toti dintre noi curaj.
Surprinzator, vulgul percepe aceasta infruntare a temerilor ca fiind dovada suprema a curajului.
Sunt o mare fricoasa dar, in fiecare dimineata, aleg sa ma prefac ca sunt un erou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu