Mi se pare ca traim intr-o mare societate secreta, atat de secreta incat nici noi nu stim de ea si nici unii de altii. Avem banuieli privitor la unii mai ciudati sau care ne seamana, dar suntem nestiutori in privinta majoritatii.
Ma gandeam la limbajul secret folosit de fiecare in situatii neplacute, la micile subterfugii la care apelam pentru a ne ascunde nesigurantele sau fricile si cat pot spune acestea despre adevarata noastra natura. In spatele fiecarui iphone, merc, costum armani, stiletto se afla un catel infrigurat si speriat care isi cauta mamica.
Poate ar trebui sa ne gandim mai bine inainte de a ne etala cozile colorate, poate atitudinea rezervata si rece, politicoasa si distanta spune mai putin despre vulnerabilitatea noastra decat imbracarea ostentativa a unei armuri.
Poate daca nu am recurge la gesturi mici si meschine, ne-am pastra misterul si aerul de cavaler si poate ea ne-ar vedea in alta lumina.
Sau poate ca unii au posibilitatea de a-i conduce pe cei ghidati de sentimente, care au nevoie sa demonstreze constant ceva, care simt nevoia sa ascunda ceva.
Punctele slabe exista pentru a fi exploatate. Nimic nu te face mai vulnerabil decat implicarea sentimentelor in chestiuni de afaceri.
Imi pastrez impresia ca unii sunt mai "egali" decat altii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu