Nu cred ca exista o durere mai neplacuta decat cea provocata de cineva care te iubeste, pe care tu il iubesti dar alaturi de care iti e imposibil sa traiesti. Poate datorita circumstantelor, poate datorita obligatiilor anterioare dar, in unele cazuri, datorita unor parti din voi care se resping vehement, se irita reciproc pana la izbucnire, va macina dragostea pana cand o transforma in altceva.
In firea mea nu sta sa ma las infranta de distana sau de abandonul carierei sau alte asemenea. Stiu ca pot sa imi cladesc ceva dragut oriunde in lume, sa imi construiesc bula de fericire, sa am armata mea de oameni faini si impreuna s convertim pe toata lumea. Dar, iubitul meu, cand impedimentele se afla in sufletele noastre, ce e de facut? Pentru ca eu nu vreau sa te schimb pe tine, te iubesc asa, cu impediment cu tot si nu vreau sa ma schimb nici pe mine - sunt tot ce am.
Deci ce e de facut?
Poate daca acceptam ca sdragostea nu invinge tot si daca ne gandim cu drag unul la celalalt, ne vom reintalni intr-un timp si spatiu in care suntem mai putin predispusi sa ne distrugem reciproc.
Dar asta nu inseamna ca nu te iubesc din tot sufletul sau ca te voi uita vreodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu