Despre sacrificii si statui

Mie mi se pare ca timpul se imputineaza pe masura ce treburile mele se inmultesc. Ca si cum jobul, task-urile, procesele si rahaturile se hranesc si cresc pe masura ce imi mananca mie timp. It`s a conspiracy, I`m telling you.
Asa ajung sa ies pe usa domiciliului la 7.30 si sa reintru tot cam la 7, dar seara. SI nu oricum, ci cu o lista de probleme nerezolvate capsata de foaia din agenda neincapatoare pentru prostiile care trebuie facute intr-o zi.
Evident, este necesar sa le prioritizam, dar deja concursul nu mai e intre task-uri profesionale ci intre job, viata personala si somn.
Cum fara somn nu merge, ii alocam un minim necesar.
Jobul e important caci ne asigura de toate si oricat incercam sa-l indesam in 8-10 ore, tot mai da pe dinafara.
Ramane sarmana viata personala, de fapt viata si atat, ciuntita si jumulita cat incape. Asa ajungem sa ne ingrasam (eu adica), nu de la stres ci de la stat la birou si lipsa timpului pentru sala, am abonament, mind you, dar, dupa 100 de ore de lucru in care creierul mi-e mai imprastiat decat o punga de m&m varsata pe podea, tot ce vreau e un ceai cald si sa ma bag sub o plapuma.
Ajung sa urasc sa vorbesc cu oamenii. Dupa ce imi termin show-ul zilnic, simt ca mi-am epuizat cantitatea de cuvinte alocata zilei respective si nu numai atat, am intrat si in cuvintele zilelor viitoare explicand clientilor de ce functionarii sictiriti din varii institutii ale statului nu isi fac meseria, dupa ce le-am explicat functionarilor frumos, cu diplomatie si respect mimat, cum si de ce ar trebui sa isi faca meseria.
Asa ca, dupa ce inchid usa domiciliului, ajung sa raspund monosilabic chiar daca nu se potriveste. Alo, domnisoara ... NU! stiti cumva unde locuieste ... H?! si tot asa.

Si ajung sa ma intreb retoric cine imi va ridica statuie pentru ca involuez lent dar sigur in homo neandertalis cu parul maciuca, abilitati limitate de comunicare, gras si cu lacul ciobit pe unghii? Sa nu uit de privirea homicidala.

Cine ne-a invatat pe noi sa ne sacrificam pentru altii ca asa-i frumos? Sa nu cerem nimic pentru noi ca e egoist? Ca lauda de sine nu miroase-a bine?

Wait a minute! Ma duc sa caut toporu` pentru a face o vizita babelor din satul bunicilor si doamnei invatatoare.