Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

marți, 9 februarie 2010

Personalitatea mea nocurna


In ultima vreme nu pot dormi noapta. I slip into something more comfortable pentru dormit pe la 23-24, ca de obicei, dar somnul nu vine.
Am incercat metode variate si pline de imaginatie, de la cele traditionale - orgasme si ceai de tei, la cele farmaceutice puternice(am asa ceva, e uimitor de usor sa pui mana pe ele), la alcool. In afara de faptul ca prietenul meu e constant fericit si de rezistenta la alcool pe care am dobandit-o, rezultate nu prea sunt.
Am o idee cu privire la ce mi-a provocat insomnia... aceasta a aparut de cand mi-am transferat resedinta pentru vacanta la casa mea din alt oras. Aici, vara trecuta, in toiul noptii, cineva a spart usa si mi-a furat laptop-ul, portmoneul si ceva antichitati. Eu dormeam asa de bine incat nici nu am auzit hotul intrand la mine in dormitor sa imi ia portmoneul.
No, de atunci am schimbat iala, am instalat un sistem de luminare... macar sa vada cineva hotul... si nu mai pot dormi noaptea. Adorm la 5 dimineata si ma trezesc la 10.30.

Intre 23 si 5 dimineata se schimba totul, inclusiv eu. De exemlu, m-am imprietenit cu o pisica vagaboanda careia ii las mancare si i-am construit cuib.
Toti vecinii de la blocuri si de la case dorm. Nimeni nu se misca pe strada, nimeni nu vine tarziu din oras.
Eu uit de toate inhibitiile din restul zilei. Am reinceput sa pictez... noaptea. Mi-am creat un nou lac de unghii combinand alte 3 in sticluta unui lac incolor aproape terminat(ca doar e criza si nu risipim nimic).

Ideea e ca mi-am destupat o latura pe care am tinut-o in lesa de prea mult timp, ca doar trebui sa fiu serioasa, sa muncesc din greu pentru bani, pentru averea ce va sa vie, pentru gloria patriei, pentru ca parintii sa aiba cu ce se lauda la intalnirile cu prietenii lor, pentru ca asa trebuie etc samd...

Cu alte cuvinte, insomnia face bine la suflet

luni, 8 februarie 2010

We are Sasha Fierce! (cu si despre moda)


Multe dintre noi (si in ultima vreme si multi) avem impresia ca suntem niste fashioniste fabuloase. Ce urmeaza este parerea mea despre simtul estetic al natiunii, caci ce e moda daca nu un fel estetic de a prezenta organismul uman...

Sunt doua categorii de fete(aici, fete include si fasionistele masculine): cele care nu au nici o treaba cu trendurile si o recunsc si cele care se cred(justificat sau nu) trend setterite.

Prima categorie cuprinde doua subcategorii: fetele pe care nu le intereseaza cum arata si nu fac nici un efort, a doua subcategorie fiind a fetelor care fac totusi un efort, desi nu urmeaza trendurile.
Am tot vazut pe strazi fiinte sterse, imbracate in vesnicii blugi si tricou lalau, cu parul nepieptanat, lasat sa creasca asa cum vrea natura, nemachiate, cu tenul uratit de fumat si din lipsa ingrijirii de baza. Nu zice nimeni ca trebuie sa fim scoase din cutie tot mereu, dar, tenul, de exemplu, in lipsa curatarii si hidratarii imbatraneste prematur- proces ireversibil. Si de ce am vrea sa ne uratim dinadins?Sunt de principiul ca toate fetele au frumusetea lor. Chiar daca nu sunt blonde, cu trasaturi ariene, tot pot fi dragute.
Mi se par proaste maniere sa iesi in societate aratand ca o epava. Exista destula uratenie, nu e nevoie sa o oglindim si noi!!

Fetele care nu urmeaza trendurile si nu au pretentii de fashioniste sunt inofensive vizual. Trebuie sa recunoastem, moda e o arta si nu toti suntem artisti. Sa-i lasam lui Carrie Bradshaw ce e al ei si sa recunoastem ca fetei aleia ii alegeau garderoba o armata de stilisti si aveau la dispozitie o saptamana pentru a o face fermecatoare in fiecare episod. Poate nu avem chef si vreme sa ne preocupam constant daca esarfa aia merge cu fusta in dungi, poate ca nu avem acest talent. Asta nu inseamna ca nu putem arata ingrijit si dragut.
Fustele negre, crem, gri, imperecheate cu bluzite colorate arata ok. Mai adaugi o esarfa, niste bile si esti fashion. When in doubt, un sarafan negru, sau intr-o culoare inchisa si niste perle(false, ca avem vreme sa ne cumparam veritabile) si esti reincarnarea lui Coco Chanel.
Nimeni nu iti cere sa fii documentata despre ultimele trenduri, poti fi clasica si sofisticata.

Cele mai nocive sunt fetele care cred ca au un ochi pentru moda. Ultimele trenduri mi se par, de cele mai multe ori, triste greseli. Adaptarea tinutelor de pe cat walc pentru strada cere o sensibilitate aparte pentru a nu arata ca un paun. Modelele sunt inalte si subtiri, sa recunoastem, putine dintre noi au silueta unui model, poate suntem slabute, dar suntem scunde.
Ideea cu moda e ca trebuie sa faca clientul sa arate bine, nu ca un carnat chinuit sa intre intr-o rochie nepotrivita.

Altceva, nu toate alaturarile noi te fac trend setter. Daca iti iei o rochie de cocktail cu tenisi esti caraghioasa nu fashion forward.
Fetele pe care le vedem in reviste cu parul ciufulit nu au neglijat sa se pieptene dimineata, deci nu aplica tehnica asta, alea au muncit o ora, care a inclus spalat, piepteni si talent...

Latexul roz purtat pe strada e doar scarbos.
Fustele trebuie sa acopere fundul.
Sutienele nu sunt topuri.
Nu va lasati pantalonii acasa!(aka. chilotii nu sunt acceptabili pe strada)
Legginsii nu pot inlocui pantalonii.
Daca nu ai 1.80 si 50 de kile, uita de balerini, o sa arati precum un leu de mare esuat.

Eterna mea sursa de inspiratie www.gofugyourself.com

duminică, 7 februarie 2010

Fashion designed by trannies

Unele articole de imbracaminte pentru femeiau fost inventate, in mod evident, de barbati. Acum meditez, inventatorii sunt cumva travestiti, au suflete de femei prinse in corpuri de barbati?! Sa ma lumineze cineva.

1. The skinny jeans. Pentru a purta asa ceva, trebuie sa ai picioare luuuungi precum o zi de post. Ok, no problem, sunt destule fete care se bucura de asemenea cadouri ale naturii(eu nu fac parte din aceasta categorie). Trebuie sa nu ai solduri, deloc!, si nici fund, deloc!, trebuie sa fii androgina. Blugii astia in voga pentru fete li s-ar potrivi precum manusa unor baieti slabanogi, unor travestiti si unui numar infim de adolescente anorexice.

Bineinteles, putem cu toatele sa ne lasam purtate de valul trendului si sa ii imbracam, din pacate vom arata ca niste caldabosi indesati in ceva prea stramt in anumite zone si prea larg in altele.

2.Rochiile baby doll. Corpul feminin, spre deosebire de cel masculin, se subtiaza in talie si se lateste pe solduri. De ce ai vrea sa il deformezi neaccentuand talia? Vrei sa arati ca un trunchi de copac? Poarta baby doll. Daca mai ai si sani, ca doar de aia esti femeie, vei arata ca un butoias.
Tipul asta de rochie/top li se potriveste fetelor androgine, da` majoritatea dintre noi nu suntem...

3. Pantalonii indesati in cizme. Trendul asta trebuia sa fie extinct de acu 2-3 ani, da` il vad zi de zi pe strada. Daca nu esti pe un hipodrom, purtand uniforma de jocheu sau la o vanatoare de vulpi, nu e acceptabil sa porti cizme peste pancaloni!!!

Get a grip people!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Dark times

Si nu numai pentru ca afara ninge si bate un vant urlator care intra pe sub termopanele nemtesti... Poate ca starea mea e cumva legata de aparitia soarelui si de cerul senin, poate ca sunt un extraterestru precum cei din man in black a caror tristeti afecteaza vremea... nu stiu, doar ca afara e viscol crunt si eu nu vreau sa ies in el.

Un pisic adolescent negru cu alb doarme zgribulit pe balansoarul meu. Am lasat pernele vechi afara sa ofere refugiu necajitilor. Am lasat si usa de la garaj intredeschisa si un culcus, dar pisicile nu intra, prefera balansoarul chiar si in vantul si ninsoarea de azi. I-am dus un crenvusti si iaurt... I-as adopta pe toti, imi sunt mai dragi decat oamenii, clar! Poate sunt o sociopata afterall...

Stiu doar ca viata unui pisic zgribulit e mai pretioasa decat orice posesiune materiala. Obiectele pot fi refacute, dar viata nu o putem recrea.

I`m depressed si se vede

miercuri, 3 februarie 2010

Politically blonde


Despre ascensiunea blondelor in politica...

Cine nu a observa invazia blonda? Ce s-a intamplat cu politicienii chei, batrani, grasi, neplacuti privirii? In aceste timpuri superficiale, pentru a reusi, chiar in politica, e necesar un look perfect?

Iulia Timosenko este politicianul meu preferat. Am citit tot ce am gasit despre ea pe net. Poate si-o fi facut averea in modul clasic, prin furtisag la drumul mare, dar, daca nu e prima, macar e cea mai cunoscuta. Felicitari pentru reusita intr-un domeniu rezervat barbatilor(hotia la scara mare).
Doamna a intemeiat un partid politic care ii poarta numele: Initiativa Iulia Timosenko, care e pe locul doi in Ucraina. Doamna este prim ministrul ucrainei, desi are inamici politici seriosi, reuseste so ii constranga sa ii ofere aceste pozitii importante. Nu am gasit pe net nici o parere favorabila Iuliei, doar critici virulente la adresa ei.

Sarah Palin a americanilor, fost guvernator al statului Alaska, actual candidat la functia de vice presedinte a SUA este o alta doamna in politica. Nu e blonda, dar e ridiculizata de americani ca si cum ar fi. E o fosta miss SUA, deci frumoasa. Are o afinitate fata de armele de foc si tot ce stiu despre ea e aflat de la Saturday Night Live...

Si, la final, cetateanca Udrea Elena. Nu pot sa imi formez o parere despre ea. Pe de o parte e de admirat. E nevoie de multa munca pentru a ajunge la pozitia ei si pentru asta merita tot respectul. Nu mai are 20 de ani si se mentine foarte bine, se ingrijeste, are stil personal(pe care il consider vulgar), more power to her! Dar, si asta e doar parerea mea, emana vulgaritate prin toti porii. Sigur, are genti mai scumpe decat masina mea, toata garderoba ei e mai scumpa probabil decat casa in care locuiesc, o sedinta la cuafor costa probabil mai mult decat castig eu lunar... etc... etc si totusi... pare ieftina. On a more personal note, mor de ciuda pentru birkin bag-ul pe care l-am vazut in poze saptamana asta.

Ce voiam eu sa zic cu toata povestea asta... apar de ceva vreme blonde frumoase in politica si presa le musca fundurile lucratela sala cu voluptate!!!

marți, 2 februarie 2010

ziua unei pisici răsfăţate


06:00 La prima geană de lumină mă trezesc. Coada îmi este prinsă sub un picior gigantic. Ufff, ştiam că nu trebuia să las omul să doarmă cu mine în pat. Mă urc pe el, îl masez puţin, aşa, cât să se trezească. Mă duc la geam, să vad ce e pe afară. Ups! chiar nu ştiam că e un vas de aromaterapie pe pervaz. No, se trezeşte omul, în sfârşit, strânge cioburile şi apa.

Miau! Miau! eşti surd? Vreau micul dejun!!! ookk, dar nu de vită şi nu mâncare uscată.
Mă frec puţin de om, să îl impulsionez.

07:00 Ok, am mâncat, acum vreau afară şi bineînţeles, omul s-a culcat la loc. Miau! Miau!! MIAU!! am zis. Vrei o surpriză pe covoraşul de la intrare. Ok, demnitatea mea de felină nu mă lasă... o să sar pe clanţă până te trezesc, and it won't be pretty.
BUM, BUM, BUM !!!!
În sfârşit mă laşi să ies... să ştii că o sa-mi găsesc un om mai bun şi mai iubitor... gata...

09.00 Hei! Acum m-ai închis afară? O să sun la protecţia animalelor!!!

10.00 În sfârşit m-a lăsat animalu' ăsta înapoi la căldură. Mi-a încheţat vârful cozii. Gata, relaţia mea cu omul s-a încheiat. Mă descurc şi singur, omul va trebui să îşi găsească alt cuib. Chiar îmi pare rău pentru el, era un om bun cândva, dar asta e viaţa, pe unele le câştigi, pe altele le pierzi şi nu e vina mea că serviciile lui s-au degradat complet.
Oricum, o să trag un ăui de somn şi o să îl ignor complet, poate aşa pleacă.

20.00 Woooow, ce foame mi-e. Coada asta e cam ciufulită, ia să o ling... Unde e omul? Mă duc să îl conving să mă hrăenască... purrrrrrrrrrrrr

luni, 1 februarie 2010

Cu şi despre dezechilibrele mele psihice



Nimeni nu e perfect echilibrat, toţi prezentăm semnele unor boli psihice, într-o măsură sau alta. Toţi avem potenţialul de a ajunge cândva internaţi la secţia psihiatrie, avem nevoie doar de stimulul potrivit, în contextul potrivit.

Un domn bine, cu familie frumoasă, fără probleme financiare din categoria creditelor împovărătoare, sau a ipotecilor, în contextul în care soţia câştigă decent, chiar au economii, a cedat psihic deoarece multinaţionala al cărei angajat era contempla perspectiva unor reduceri de personal. Să ne înţelegem bine, domnul nu era vizat, chiar dacă ar fi fost pe listă, la plecare i s-ar fi acordat salariul pe anul precedent, cash. De fapt ar fi primit un concediu plătit de un an... cu banii în avans. Înţeleg că e stresant, că ai o familie de întreţinut, dar ţi se oferă un an plătit în care să îţi găseşti alternativă. Omul nostru a intrat într-o stare catatonică. Nu răspunde la stimuli, nu îşi recunoaşte nevasta şi copilul, se uită toată ziua pe pereţi.

Citeam un articol de curând despre cei 30 de angajaţi ai France Telecom care s-au sinucis tot din motivul jobului, se pare că angajatorul contempla şi în acest caz o reducere de personal. Oamenii nu erau direct vizaţi, de fapt, din articol, reieşea că nu era nimeni vizat deocamdată, nu exista un plan de acţiune concret. Ce i-o fi împins pe bieţii oameni la asemenea gesturi?

Şi acum despre mine, am observat că sunt afectată de o atingere de OCD, obsesive-compulsive dissorder. Adica ţin neapărat să spăl vasele întrâo anumită ordine, să îmi aşez hainele în dulap într-o anumită ordine. Dacă nu respect ordinea nu sunt consecinţe, dar mă simt mai liniştită decă o respect.
Când sunt chiar stresată sau obosită psihic, desenez modele, de fapt linii paralele în diverse modele. Mă relaxează, cred că şi autiştii fac la fel.
Dar cele mai intense simptome sunt cele de ipohondrie... ieri am alergat pe afară toată ziua, ca rezultat am avut secreţii nazale apoase, deja celebra frază introdusă de gripa porcină. La o inspecţie mai amănunţită am constatat că mă doare şi capul, am o uşoară senzaţie de greaţă(probabil produsă de perspectiva mersului la spital) şi o stare de ameţeală(de la inspecşie, off course). Panica se instalase şi deja mă vedeam la ştirile de la ora 5 ca al 111-lea caz de gripă, sau câte or mai fi.

Pare hilar, dar, în condiţiile oportune, toţi am putea să o luăm razna...