Pentru ca, guess what, sunt intr-o relatie.
Codul bunelor maniere pentru cei aflati in relatii spune limpede si clar ca avem indatorirea de a fi supportive cu partenerul nostru. Codul familiei instituie obligatia ca sotii sa se sustina reciproc moral si material.
Dar, cand dorintele celuilalt, desi l-ar face foarte fericit, ar duce la finele prematur al relatiei, care e calea de urmat?
Il iubesc si, ca o consecinta, vreau sa fie fericit.
Stiu ca nu poate fi fericit urmand the safe way pentru relatia noastra.
Nu sunt dispusa sa sacrific sau sa accept sacrificiul fericirii lui pentru ca asta ar face sigur finele prematur al relatiei.
Nu cred in suflete pereche, chestii predestinate si chestii din sfera asta, dar incep sa cred ca, desi ceva poate parea perfect, desi el te face fericit poate, factori exteriori voua, pot face relatia imposibila.
E atat de dificil sa gasesti tipul perfect, caruia nu ai ce sa-i reprosezi, doar pentru ca, dupa ce constati ca relatia e perfecta, sa afli ca are termen de expirare - dupa toate semnele.
Relationships suck.
Se afișează postările cu eticheta despartire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta despartire. Afișați toate postările
duminică, 6 martie 2011
luni, 14 februarie 2011
Semne prevestitoare a unei despartiri iminente
Toti am trecut prin asta, am fost pusi in ambele situatii si, cu toata sinceritatea, nu stiu care e mai dificila.
Dar stiu care e cea mai ofensatoare pentru orgoliu.
Si, pentru a nu pierde contactul cu realitatea, plutind pe norisorul meu pufos de dragoste, am cateva semnale de alarma care sa pull it swiftly from under me, pentru ca, odata data cu fundul de dura realitate, nu o mai pot ignora.
So, semnele care-mi ghideaza mie viata amoroasa...
1. Cand nu mai e interesat de sexy time, ceva nu e ok. Nu trag imediat concluzia dureroasa, poate e bolnav, poate are alte probleme, poate e de la frig. Dar niciodata nu am avut un mascul dezinteresat de acest aspect al unei relatii. Deci, daca starea se prelungeste, si, cunoscand rabdarea mea, prelungit inseamna o zi, poate doua, incep sa-mi pun intrebari.
Dezinteresul sexual se poate manifesta in multe multe forme. Domnilor, daca fata plina de imaginatie si initiativa s-a transformat in proverbiala scandura, e cazul sa investigati problema.
Doamnelor, daca printul cuceritor si plin de atentii premergatoare actului in sine a devenit zgarcit in acest departament, stim toate ca e cazul sa luam aminte.
2. Nu prea sunt adepta certurilor deschise, le evit precum necuratul tamaia. Cand incep sa le deschid eu, nu e un semn ca pretuiesc relatia si ca mi-am sacrificat dorinta de a fi lasata-n pace pentru binele nostru, ci ca vreau sa te indepartez, ca nu-mi mai place nimic la tine si iti spun cu voiosie. Si nici nu mai sunt dornica sa fac compromisuri.
Cand cavalerul meu deschide discutii dificile si nu pot sa le stopez cu avansuri explicite, incep sa vad finalul.
3. Cand incep sa-mi fac programul fara a te include, e cu siguranta un indiciu. Cand ma lasa indiferenta faptul ca tu nu vrei sa iesim in oras si prefer sa ies cu fetele unei seri cu tine, e cazul sa-ti reconsideri pozitia.
Mai sunt cateva, dar toate izvorasc din atitudinea bitchy si din indepartare.
Dar stiu care e cea mai ofensatoare pentru orgoliu.
Si, pentru a nu pierde contactul cu realitatea, plutind pe norisorul meu pufos de dragoste, am cateva semnale de alarma care sa pull it swiftly from under me, pentru ca, odata data cu fundul de dura realitate, nu o mai pot ignora.
So, semnele care-mi ghideaza mie viata amoroasa...
1. Cand nu mai e interesat de sexy time, ceva nu e ok. Nu trag imediat concluzia dureroasa, poate e bolnav, poate are alte probleme, poate e de la frig. Dar niciodata nu am avut un mascul dezinteresat de acest aspect al unei relatii. Deci, daca starea se prelungeste, si, cunoscand rabdarea mea, prelungit inseamna o zi, poate doua, incep sa-mi pun intrebari.
Dezinteresul sexual se poate manifesta in multe multe forme. Domnilor, daca fata plina de imaginatie si initiativa s-a transformat in proverbiala scandura, e cazul sa investigati problema.
Doamnelor, daca printul cuceritor si plin de atentii premergatoare actului in sine a devenit zgarcit in acest departament, stim toate ca e cazul sa luam aminte.
2. Nu prea sunt adepta certurilor deschise, le evit precum necuratul tamaia. Cand incep sa le deschid eu, nu e un semn ca pretuiesc relatia si ca mi-am sacrificat dorinta de a fi lasata-n pace pentru binele nostru, ci ca vreau sa te indepartez, ca nu-mi mai place nimic la tine si iti spun cu voiosie. Si nici nu mai sunt dornica sa fac compromisuri.
Cand cavalerul meu deschide discutii dificile si nu pot sa le stopez cu avansuri explicite, incep sa vad finalul.
3. Cand incep sa-mi fac programul fara a te include, e cu siguranta un indiciu. Cand ma lasa indiferenta faptul ca tu nu vrei sa iesim in oras si prefer sa ies cu fetele unei seri cu tine, e cazul sa-ti reconsideri pozitia.
Mai sunt cateva, dar toate izvorasc din atitudinea bitchy si din indepartare.
duminică, 6 februarie 2011
Despre despartiri
Sunt oribile pentru toata lumea.
Si cel care vrea sa se desparta, daca nu e darth vader, sufera.
Dupa o relatie, pentru ca la asta ne referim, la chestii care dureaza mai mult de o luna nu poti sa nu te atasezi de individ. Si ma intreb care e cel mai bun mod de a te desparti de cineva.
Intelepciunea populara ne spune ca trebuie sa aiba loc in person. Ca trebuie sa infruntam victima egoismului, sa-i spunem motivele pentru care nu ne mai intereseaza compania lor, sa le stam la dispozitie pentru clarificari, sa ne pastram calmul, sa pastram o atitudine hotarata, sa nu ne lasam induplecati.
Dar de ce nu putem s-i facem la telefon? Eu sunt usor induplecabila, uit repede necazurile si partile negative, ar fi mai usor sa sun victima. Ar fi mai usor si pentru el, nu m-ar putea indupleca, nu am relua pentru scurta vreme relatia, nu ar mai trebui sa treaca prin experienta din nou.
Ce-i rau in a trimite un mail de despartire. Unii dintre noi se exprima mai bine in scris si, asa-i ramane si abandonatului dovada rautatii fostului partener. Nu ar fi preferabil sa primim o lista completa si bine argumentata a motivelor pentru care nu ne mai vrea?
Dar cred ca toti ne dorim sa ranim si sa vedem rezultatele ranilor. Cel care da papucii, daca sunt eu aceea, vrea sa sufere pentru a-si spala pacatele, pentru a-si curata karma, accepta suferind toate intepaturile si rautatile victimei sale, isi toarna cenusa in cap intr-un mod estetic, sufera demn, lacrimeaza gratios, ii spune abandonatului ce vrea sa auda pentru a trece mai usor peste durere.
Cel parasit, cu orgoliul frematand de la jumulitura, vrea sa returneze ceva din ce i s-a facut. Reproseaza, scuipa venin, spune ca si el se gandea serios la o despartire, ca nu ma mai iubeste, etc samd.
Despartirile sunt naspa, asta e singura concluzie la care am ajuns in indelungata mea experienta.
Si cel care vrea sa se desparta, daca nu e darth vader, sufera.
Dupa o relatie, pentru ca la asta ne referim, la chestii care dureaza mai mult de o luna nu poti sa nu te atasezi de individ. Si ma intreb care e cel mai bun mod de a te desparti de cineva.
Intelepciunea populara ne spune ca trebuie sa aiba loc in person. Ca trebuie sa infruntam victima egoismului, sa-i spunem motivele pentru care nu ne mai intereseaza compania lor, sa le stam la dispozitie pentru clarificari, sa ne pastram calmul, sa pastram o atitudine hotarata, sa nu ne lasam induplecati.
Dar de ce nu putem s-i facem la telefon? Eu sunt usor induplecabila, uit repede necazurile si partile negative, ar fi mai usor sa sun victima. Ar fi mai usor si pentru el, nu m-ar putea indupleca, nu am relua pentru scurta vreme relatia, nu ar mai trebui sa treaca prin experienta din nou.
Ce-i rau in a trimite un mail de despartire. Unii dintre noi se exprima mai bine in scris si, asa-i ramane si abandonatului dovada rautatii fostului partener. Nu ar fi preferabil sa primim o lista completa si bine argumentata a motivelor pentru care nu ne mai vrea?
Dar cred ca toti ne dorim sa ranim si sa vedem rezultatele ranilor. Cel care da papucii, daca sunt eu aceea, vrea sa sufere pentru a-si spala pacatele, pentru a-si curata karma, accepta suferind toate intepaturile si rautatile victimei sale, isi toarna cenusa in cap intr-un mod estetic, sufera demn, lacrimeaza gratios, ii spune abandonatului ce vrea sa auda pentru a trece mai usor peste durere.
Cel parasit, cu orgoliul frematand de la jumulitura, vrea sa returneze ceva din ce i s-a facut. Reproseaza, scuipa venin, spune ca si el se gandea serios la o despartire, ca nu ma mai iubeste, etc samd.
Despartirile sunt naspa, asta e singura concluzie la care am ajuns in indelungata mea experienta.
sâmbătă, 5 februarie 2011
Galeria fostilor sfaramati
Intotdeauna cand pun punct unei frumoase povesti care implica un reprezentant al sexului parooos, am constiinta incarcata. Stiu ca gingasa creatura nu va putea trece degraba peste pierderea mea.
Stiu ca se va intovarasi cu alte creaturi egal de pure sufleteste pentru a dezbate subiecte religioase, anatomice si sociale in compania alcolului.
Probabil, trecand cu greu peste pudoarea care-l caracterizeaza, cavalerul aparator al domnitelor virtuoase le va impartasi celorlalti cavaleri detalii intime ale relatiei noastre. In special va sublinia defectele mele trecand gratios peste cele domestice si aprofundandu-le melancolic pe cele intime. Adunarea aceasta de gentlemeni se va veseli comparand detalii personale ale fostelor lor sau actualelor for that matter.
Victima rautatii mele va ajunge acasa, va dormi precum un prunc nevinovat invaluit in intelegerea prieteneasca a egalilor sai.
A doua zi, se va trezi vesel, va vedea raze de lumina prin norii egoismului meu care au intunecat, pentru un scurt moment, soarele.
Va incepe sa vada poponete ale creaturilor de sex opus, unele chiar apetisante.
Dar va recadea in melancolie stiind ca, desi poate nu eram suficient de gospodina, il faceam fericit si ma iubea.
Rudele lui de sex feminin vor incerca sa-l fericeasca, doar se stie ca ele au fost primele in viata lui si extrem de geloase pe oricare incercare de inlocuire. Ii vor explica pline de compasiune ingerasului rozaliu cum ele mi-au vazut adevarata fire de la inceputuri dar, in cumintenia lor, cum ar fi putut sa-i sparga balonul? Ele stiau ca sunt plina de venin si complet invidioasa. Ele au prevazut acest rezultat nefericit. Ele stiau ca nu putea dura. Ele stiu ca el este un veritabil ciorchine de calitati, un viitor stalp al societatii si merita o stalpa, o doamna in societate si dama cu moravuri usoare in pat, nu o domnisoara cu moravuri indoielnice in toate situatiile - cum eram eu.
Eroul doarme mai mangaiat, leganat de complimentele si intelegerea mamoasa care-l inconjoara.
Isi aduce aminte ce harpie eram eu, cum il obligam sa se tunda, ii reprosam ca miroase a bere si fum de tigara si trebuia sa faca dus, cum refuzam sa-mi petrec serile in casa si il necajeam scotandu-l in oras. Bietul puisor.
Se consoleaza, bine ca a scapat. Ma si ceruse de nevasta. Ce facea daca acceptam?! Oroarea ororilor.
Dar, undeva, deep down, stie ca nu va fi niciodata atat de fericit. Va fi linistit, impacat, mamit, dar niciodata cu adevarat fericit.
Porumbelul neprihanit incepe sa devine reaquainted cu populatia feminina. Majoritatea exponentelor, apreciind inaltimea si aspectul de gazela, ii mangaie egoul jumulit de mine, aceast monstru de egoism.
Orgoliul incepe sa se scalde in ape mai benefice, doritoarele curg garla.
Eroul aproape nu se mai gandeste la mine, vrajitoarea care i-a frant ceva.
Printesa incepe sa se detaseze de batalionul doritoarelor. Columba abandonata incepe sa imagineze un viitor, pe care cu mine nu-l avea, cu demoizella. Vede cum vor arata copiii lor, un baiat care va semana cu ea si o fata - copia lui fidela. Stie si cum ii va chema: Ion si Ionella, cu doi ll, nu ca toti taranii.
Vor lua un credit, isi vor cumpara un apartament pe care il vor vopsi in culori pastel si il vor umple de electrocasnice sclipicioase cumparate cu banii de nunta. Pentru ca printesa isi doreste o nunta mare, cu toate rudele si cunostintele indepartate.
Printesa nu-l impinge cu ambitia ei. Printesa nu prea are ambitie, o adevarata calitate a femeilor cuminti, spre deosebire de cele cu moravuri dubioase.
In sfarsit s-a terminat cu aberatia pe care am reprezentat-o in viata lui bucalata si mic burgheza. In final existenta molcoma poate sa-si reia cursul, palpitatiile s-au terminat si eroarea a fost indreptata.
Povestea asta e general valabila, huluba neprihanita poate fi oricare dintre ei.
Stiu ca se va intovarasi cu alte creaturi egal de pure sufleteste pentru a dezbate subiecte religioase, anatomice si sociale in compania alcolului.
Probabil, trecand cu greu peste pudoarea care-l caracterizeaza, cavalerul aparator al domnitelor virtuoase le va impartasi celorlalti cavaleri detalii intime ale relatiei noastre. In special va sublinia defectele mele trecand gratios peste cele domestice si aprofundandu-le melancolic pe cele intime. Adunarea aceasta de gentlemeni se va veseli comparand detalii personale ale fostelor lor sau actualelor for that matter.
Victima rautatii mele va ajunge acasa, va dormi precum un prunc nevinovat invaluit in intelegerea prieteneasca a egalilor sai.
A doua zi, se va trezi vesel, va vedea raze de lumina prin norii egoismului meu care au intunecat, pentru un scurt moment, soarele.
Va incepe sa vada poponete ale creaturilor de sex opus, unele chiar apetisante.
Dar va recadea in melancolie stiind ca, desi poate nu eram suficient de gospodina, il faceam fericit si ma iubea.
Rudele lui de sex feminin vor incerca sa-l fericeasca, doar se stie ca ele au fost primele in viata lui si extrem de geloase pe oricare incercare de inlocuire. Ii vor explica pline de compasiune ingerasului rozaliu cum ele mi-au vazut adevarata fire de la inceputuri dar, in cumintenia lor, cum ar fi putut sa-i sparga balonul? Ele stiau ca sunt plina de venin si complet invidioasa. Ele au prevazut acest rezultat nefericit. Ele stiau ca nu putea dura. Ele stiu ca el este un veritabil ciorchine de calitati, un viitor stalp al societatii si merita o stalpa, o doamna in societate si dama cu moravuri usoare in pat, nu o domnisoara cu moravuri indoielnice in toate situatiile - cum eram eu.
Eroul doarme mai mangaiat, leganat de complimentele si intelegerea mamoasa care-l inconjoara.
Isi aduce aminte ce harpie eram eu, cum il obligam sa se tunda, ii reprosam ca miroase a bere si fum de tigara si trebuia sa faca dus, cum refuzam sa-mi petrec serile in casa si il necajeam scotandu-l in oras. Bietul puisor.
Se consoleaza, bine ca a scapat. Ma si ceruse de nevasta. Ce facea daca acceptam?! Oroarea ororilor.
Dar, undeva, deep down, stie ca nu va fi niciodata atat de fericit. Va fi linistit, impacat, mamit, dar niciodata cu adevarat fericit.
Porumbelul neprihanit incepe sa devine reaquainted cu populatia feminina. Majoritatea exponentelor, apreciind inaltimea si aspectul de gazela, ii mangaie egoul jumulit de mine, aceast monstru de egoism.
Orgoliul incepe sa se scalde in ape mai benefice, doritoarele curg garla.
Eroul aproape nu se mai gandeste la mine, vrajitoarea care i-a frant ceva.
Printesa incepe sa se detaseze de batalionul doritoarelor. Columba abandonata incepe sa imagineze un viitor, pe care cu mine nu-l avea, cu demoizella. Vede cum vor arata copiii lor, un baiat care va semana cu ea si o fata - copia lui fidela. Stie si cum ii va chema: Ion si Ionella, cu doi ll, nu ca toti taranii.
Vor lua un credit, isi vor cumpara un apartament pe care il vor vopsi in culori pastel si il vor umple de electrocasnice sclipicioase cumparate cu banii de nunta. Pentru ca printesa isi doreste o nunta mare, cu toate rudele si cunostintele indepartate.
Printesa nu-l impinge cu ambitia ei. Printesa nu prea are ambitie, o adevarata calitate a femeilor cuminti, spre deosebire de cele cu moravuri dubioase.
In sfarsit s-a terminat cu aberatia pe care am reprezentat-o in viata lui bucalata si mic burgheza. In final existenta molcoma poate sa-si reia cursul, palpitatiile s-au terminat si eroarea a fost indreptata.
Povestea asta e general valabila, huluba neprihanita poate fi oricare dintre ei.
duminică, 30 ianuarie 2011
Motive pentru a fi intr-o relatie
Revistele pentru femei - aceasta sursa nesecata de intelepciune moderna, predica necontenit ca, pentru a fi intr-o relatie, e necesar sa faci sacrificii, compromisuri, oricum le-ai spune, sa renunti la chestiile pe care tu, in egoismul tau, le vrei. Si, stim cu totii ca, in calitate de femeie, tot ce iti poti dori de la viata e o relatie - sursa acestei perle de intelepciune fiind tot numitele reviste.
Am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc a fi intr-o relatie cu orice pret si ca, intradevar, compromisurile sunt necesare.
Si am concluzionat ca am nevoie de criterii pentru a decide daca beneficiile relatiei justifica ingradirile pe care aceasta le impune.
Cred ca sunt intr-o relatie reusita daca ma simt motivata sa evoluez.
E absolut necesara compatibilitatea fizica. Asta nu inseamna neaparat scantei si perfectiune efortless. Mai mult asteptari compatibile, lipsa de inhibitii in domeniu, aptitudinea de a vorbi despre subiect.
E foarte important sa fiu fericita. Pentru asta e necesar ca si el sa fie fericit. Asta e testul suprem al unei relatii, daca, gandindu-te la el zambesti, e ok and worth it.
In my book, e momentul sa ies dintr-o relatie cand ma deprima, cand el imi reproseaza endleslly chestii, cand nu mai vrem sa talk through things, cand nu mai suntem fericiti impreuna.
joi, 13 ianuarie 2011
Cum stii ca nu te mai iubesc
Tot din seria despartiri.
Am trecut prin una si am acumulat intelepciune pe care vreau s-o transmit mai departe acum.
Nu te mai iubesc cand:
1. Nu-mi mai face placere sa te tachinez. Stii cand te trageam de cravata pentru a-ti atrage atentia? Sau cand te gadilam? Sau cand incercam sa fur ultima bucatica din prajitura ta preferata? Sau sa-ti sting flacara cand incerci sa-ti aprinzi tigara? Cand nu mai fac chestiile astea, nu te mai iubesc.
2. Cand nu mai am asteptari de la tine. Te irita putin cand te rugam sa-mi reinstalezi windowsul, sau sa scoti masina din curte pentru ca am o zi rea si nu am chef de fineturi motorizate? Cand prefer sa ma descurc singura e un semn. Intelege-l! Stiu ca e enervant cand astept sa mi se trimita cate un sms de noapte buna in fiecare seara, fara el as fi trista si m-as simti parasita. Cand nu voi insista sa-l primesc, va fi un indiciu temeinic.
3. Stii cum ma intereseaza starea sanatatii tale? Nu detaliat, gawd forbid! Dar, in general, as prefera sa nu racesti, sa mananci sanatos. Nu prea te stresez cu chestia asta, dar, cateodata imi mai spun parerea. Cand voi fi iubita perfecta si nu te voi cicali deloc deloc pe teme de sanatate, nu te voi mai fi iubind.
4. Cand voi inceta sa te sarut spontan sau in locuri ciudate, e timpul sa evaluezi situatia.
5. Cand imi voi regasi brusc autocontrolul.
6. Cand nu-mi va mai placea sa dorm in acelasi pat cu tine.
7. Cand ma vei putea intrista cu un singur cuvant si o vei face des.
8. Cand nu voi acorda spuselor tale prezumtia de nevinovatie, cand le voi interpreta the wrong way.
9. Cand nu voi fi curioasa cu privire la felul in care-ti petreci timpul.
Ar mai fi multe, dar numitorul comun e ca lipsa dragostei se manifesta la mine prin disparitia comportamentelor enervante, iritante de iubita cicalitoare.
Asa ca, in guidebook-ul care ar trebui sa vina cu mine, la tips & tricks, ar trebui sa zica: atata timp cat te irita, te iubeste.
Am trecut prin una si am acumulat intelepciune pe care vreau s-o transmit mai departe acum.
Nu te mai iubesc cand:
1. Nu-mi mai face placere sa te tachinez. Stii cand te trageam de cravata pentru a-ti atrage atentia? Sau cand te gadilam? Sau cand incercam sa fur ultima bucatica din prajitura ta preferata? Sau sa-ti sting flacara cand incerci sa-ti aprinzi tigara? Cand nu mai fac chestiile astea, nu te mai iubesc.
2. Cand nu mai am asteptari de la tine. Te irita putin cand te rugam sa-mi reinstalezi windowsul, sau sa scoti masina din curte pentru ca am o zi rea si nu am chef de fineturi motorizate? Cand prefer sa ma descurc singura e un semn. Intelege-l! Stiu ca e enervant cand astept sa mi se trimita cate un sms de noapte buna in fiecare seara, fara el as fi trista si m-as simti parasita. Cand nu voi insista sa-l primesc, va fi un indiciu temeinic.
3. Stii cum ma intereseaza starea sanatatii tale? Nu detaliat, gawd forbid! Dar, in general, as prefera sa nu racesti, sa mananci sanatos. Nu prea te stresez cu chestia asta, dar, cateodata imi mai spun parerea. Cand voi fi iubita perfecta si nu te voi cicali deloc deloc pe teme de sanatate, nu te voi mai fi iubind.
4. Cand voi inceta sa te sarut spontan sau in locuri ciudate, e timpul sa evaluezi situatia.
5. Cand imi voi regasi brusc autocontrolul.
6. Cand nu-mi va mai placea sa dorm in acelasi pat cu tine.
7. Cand ma vei putea intrista cu un singur cuvant si o vei face des.
8. Cand nu voi acorda spuselor tale prezumtia de nevinovatie, cand le voi interpreta the wrong way.
9. Cand nu voi fi curioasa cu privire la felul in care-ti petreci timpul.
Ar mai fi multe, dar numitorul comun e ca lipsa dragostei se manifesta la mine prin disparitia comportamentelor enervante, iritante de iubita cicalitoare.
Asa ca, in guidebook-ul care ar trebui sa vina cu mine, la tips & tricks, ar trebui sa zica: atata timp cat te irita, te iubeste.
Despre despartiri
Am mai scris aici despre subiect, dar simt nevoia sa revin cu sfaturi pentru prietenii subiectilor despartirii.
1. Remember ca nu e despre voi, poate sunteti shaken up de veste, dar prietenul vostru care tocmai a trecut prin eveniment si are inima franta, e, poate, mai afectat de toata povestea. Nu incercati sa steal the show, shut up and listen.
2. Nu mai fiti atat de socati. Nimeni nu e obligat sa va dea toate detaliile vietii lui, nu stiti tot ce s-a intamplat in relatie. Just shut up and listen.
3. Nu impartasiti prietenului care tocmai s-a despartit parerea despre fostul partener. Oricare ar fi aceasta parere, va rani. Daca lamentati pierderea unui om atat de suuuper precum the ex, va veti face prietenul sa se simta rau iar daca stiati de la inceput ca the ex era un biiiig looser veti parea doar niste idioti.
Pentru o perioada, just shut up and listen, scoateti-va prietenul in oras, make him/her forget about the breackup, pentru ca, fie ca e cel parasit sau parasitorul, va suferi.
1. Remember ca nu e despre voi, poate sunteti shaken up de veste, dar prietenul vostru care tocmai a trecut prin eveniment si are inima franta, e, poate, mai afectat de toata povestea. Nu incercati sa steal the show, shut up and listen.
2. Nu mai fiti atat de socati. Nimeni nu e obligat sa va dea toate detaliile vietii lui, nu stiti tot ce s-a intamplat in relatie. Just shut up and listen.
3. Nu impartasiti prietenului care tocmai s-a despartit parerea despre fostul partener. Oricare ar fi aceasta parere, va rani. Daca lamentati pierderea unui om atat de suuuper precum the ex, va veti face prietenul sa se simta rau iar daca stiati de la inceput ca the ex era un biiiig looser veti parea doar niste idioti.
Pentru o perioada, just shut up and listen, scoateti-va prietenul in oras, make him/her forget about the breackup, pentru ca, fie ca e cel parasit sau parasitorul, va suferi.
luni, 20 decembrie 2010
I`m a nice girl
I swear!
Si nu stiu de ce all my ex boifriendz hate me to death.
Toate relatiile mele incep frumos, ei imi zic ca imi iubesc unicitatea, exuberanta, lipsa aplecarii capului in fata conventiilor sociale, imi spun cum niciodata, dar niciodata, nu vor incerca sa-mi cenzureze personalitatea over the top, cum nu isi vor dori niciodata sa ma transforme intr-o gospodina si nici nu-mi vor reteza entuziasmul pentru a ma potrivi intr-un sablon.
Apoi zburdam pe campii verzi si insorite for a while. Apoi vine ziua in care ghidusiile mele sau intoleranta mea pentru prostie ii deranjeaza pe ei, pe prietenii lor sau pe familia lor ori devine neconvenabila social.
Poate il taxez pe seful lor pentru prostia etalata prea pompos.
Poate o corectez pe mama lor.
Poate refuz sa zambesc lingusitor cand un cretin isi lauda masina de doi lei.
Poate nu sunt usor impresionabila si nu vreau sa fake it.
Dar, pana acum, inevitabil s-a ajuns la sablon si la faptul ca eu nu ma potrivesc.
Stiu, sunt a grown ass woman si e caraghios sa ma copilaresc, ceea ce nu fac. Dar cand sunt out dancing, apoi dansez fara sa ma bantuie ganduri despre ce or fi crezand diversi necunoscuti despre ce fac eu. Nu shed la o masa complexata, cu o fata de om constipat care nu a cunoscut eliberarea saptamana asta.
E un cerc complet, intotdeauna, pana acum, alesii mei, printii mei in armura, au ajuns sa deteste la mine fericirea pe care o iubeau initial.
Si ma intreb, cum i-a luat prin surprindere fuga mea miseleasca atunci cand am realizat ca ma vor nefericita si decolorata la coada cratitei. Chiar credeau ca, dupa ce mi-au iubit unicitatea, voi accepta sa fiu transformata intr-una dintr-un milion?
Asa am ajuns sa fiu circumspecta cand mi se lauda entuziasmul, fericirea, energia, pofta mea de viata.
Doar ca, cred ca am gasit pe cineva capabil sa fly right there with me, care sa nu se simta complexat sau inferior. Yay me!
Si nu stiu de ce all my ex boifriendz hate me to death.
Toate relatiile mele incep frumos, ei imi zic ca imi iubesc unicitatea, exuberanta, lipsa aplecarii capului in fata conventiilor sociale, imi spun cum niciodata, dar niciodata, nu vor incerca sa-mi cenzureze personalitatea over the top, cum nu isi vor dori niciodata sa ma transforme intr-o gospodina si nici nu-mi vor reteza entuziasmul pentru a ma potrivi intr-un sablon.
Apoi zburdam pe campii verzi si insorite for a while. Apoi vine ziua in care ghidusiile mele sau intoleranta mea pentru prostie ii deranjeaza pe ei, pe prietenii lor sau pe familia lor ori devine neconvenabila social.
Poate il taxez pe seful lor pentru prostia etalata prea pompos.
Poate o corectez pe mama lor.
Poate refuz sa zambesc lingusitor cand un cretin isi lauda masina de doi lei.
Poate nu sunt usor impresionabila si nu vreau sa fake it.
Dar, pana acum, inevitabil s-a ajuns la sablon si la faptul ca eu nu ma potrivesc.
Stiu, sunt a grown ass woman si e caraghios sa ma copilaresc, ceea ce nu fac. Dar cand sunt out dancing, apoi dansez fara sa ma bantuie ganduri despre ce or fi crezand diversi necunoscuti despre ce fac eu. Nu shed la o masa complexata, cu o fata de om constipat care nu a cunoscut eliberarea saptamana asta.
E un cerc complet, intotdeauna, pana acum, alesii mei, printii mei in armura, au ajuns sa deteste la mine fericirea pe care o iubeau initial.
Si ma intreb, cum i-a luat prin surprindere fuga mea miseleasca atunci cand am realizat ca ma vor nefericita si decolorata la coada cratitei. Chiar credeau ca, dupa ce mi-au iubit unicitatea, voi accepta sa fiu transformata intr-una dintr-un milion?
Asa am ajuns sa fiu circumspecta cand mi se lauda entuziasmul, fericirea, energia, pofta mea de viata.
Doar ca, cred ca am gasit pe cineva capabil sa fly right there with me, care sa nu se simta complexat sau inferior. Yay me!
joi, 18 noiembrie 2010
Drama pestelui din acvariu
Ma gandeam azi, inotand, la actul de a inota in sine, faceam o paralela cu alergatul, alt sport pe care il practic cu placere si ma intrebam care e punctul comul al celor doua. Ajunsei la concluzia ca amandoua sunt acte de a pleca, de a-ti afirma libertatea doar pentru a ajunge la capatul bazinului - limita evidenta a libertatii mele inotatoare.
Asa ajunsei cu rationamentul la pestii din acvarii, fapturi colorate a caror lume e un cub transparent cu pietricele din plastic, plante amarate si eventualul cufar de comori fals din care ies bule. Triste fapturi ferite de pestii mai mari si mancatori de alti pesti, de pescari, de pescarusi, chiar de pisici dar cu sacrificiul libertatii lor. Apoi mi-am amintit de ce imi spunea cineva, ca bietii pesti si cand sunt plasati intr-un acvariu mare, raman grupati intr-un colt. Neuronul lor ingramadit nu mai poate concepe libertatea, nu stie ce sa faca avand la dispozitie un spatiu mai mare. Foarte trist cum, in timp, they`ve been broken.
Observam acest fenomen si la oameni. Daca ai fost obisnuit sa nu fie nevoie sa-ti lasi creierul sa zburde, ti se atrofiaza. Daca nu te-ai msicat toata viata de langa blocul tau, chiar si o sugestie de a-ti plimba organismul e un atac personal. Daca nu a fost nevoie sa vezi viata si din alta perspectiva, devii incapabil. Iar a doua generatie de inchistati e si mai sumbra. Precum un motan care stie sa-si faca treburile in cutie pentru ca si parintii lui stiau, progeniturile acestor suferinzi de sindromul acvariului vor porni cu limitarile parintilor lor, le va fi frica sa depaseasca limitele transparente fixate de ei insisi, vor prefera siguranta aparenta a patratelului lor ideii de libertate.
O a doua aplicatie a ideii e faptul ca relatiile pot fi acvarii. Asta e spaima mea cea mai mare, ca, incet incet, imperceptibil, sa se ridice in jurul meu pereti transparenti intre care sa ma trezesc captiva fara scapare. E cel mai usor mod to obliterate me. Ti se toceste spiritul, dorinta de viata paleste, te apatizezi, nu mai esti fericit, dar ce e fericirea after all? Preferi apa calaie in care te scalzi celei proaspete dar impanate de pericole?! de afara.
Iar el te priveste incantat ca te-a prins, pestisorul colorat viu si zglobiu, chiar daca nu mai e atat de zglobiu, chiar daca se invarte apatic in cercuri pe traiectorii imaginare, pe orbite nevazute, chiar daca isi cam pierde culorile, chiar daca te-ar ura daca ar mai fi capabil sa simta ceva atat de intens.
Nu voi intelege niciodata mentalitatea de colectionar de oameni. Nu asta e dragostea.
Relatia mea actuala e precum oceanul, ney, precum universul in care i`m so free and he`s there with me. And this is how love should feel.
A fishtank is not love. Remember that.
Asa ajunsei cu rationamentul la pestii din acvarii, fapturi colorate a caror lume e un cub transparent cu pietricele din plastic, plante amarate si eventualul cufar de comori fals din care ies bule. Triste fapturi ferite de pestii mai mari si mancatori de alti pesti, de pescari, de pescarusi, chiar de pisici dar cu sacrificiul libertatii lor. Apoi mi-am amintit de ce imi spunea cineva, ca bietii pesti si cand sunt plasati intr-un acvariu mare, raman grupati intr-un colt. Neuronul lor ingramadit nu mai poate concepe libertatea, nu stie ce sa faca avand la dispozitie un spatiu mai mare. Foarte trist cum, in timp, they`ve been broken.
Observam acest fenomen si la oameni. Daca ai fost obisnuit sa nu fie nevoie sa-ti lasi creierul sa zburde, ti se atrofiaza. Daca nu te-ai msicat toata viata de langa blocul tau, chiar si o sugestie de a-ti plimba organismul e un atac personal. Daca nu a fost nevoie sa vezi viata si din alta perspectiva, devii incapabil. Iar a doua generatie de inchistati e si mai sumbra. Precum un motan care stie sa-si faca treburile in cutie pentru ca si parintii lui stiau, progeniturile acestor suferinzi de sindromul acvariului vor porni cu limitarile parintilor lor, le va fi frica sa depaseasca limitele transparente fixate de ei insisi, vor prefera siguranta aparenta a patratelului lor ideii de libertate.
O a doua aplicatie a ideii e faptul ca relatiile pot fi acvarii. Asta e spaima mea cea mai mare, ca, incet incet, imperceptibil, sa se ridice in jurul meu pereti transparenti intre care sa ma trezesc captiva fara scapare. E cel mai usor mod to obliterate me. Ti se toceste spiritul, dorinta de viata paleste, te apatizezi, nu mai esti fericit, dar ce e fericirea after all? Preferi apa calaie in care te scalzi celei proaspete dar impanate de pericole?! de afara.
Iar el te priveste incantat ca te-a prins, pestisorul colorat viu si zglobiu, chiar daca nu mai e atat de zglobiu, chiar daca se invarte apatic in cercuri pe traiectorii imaginare, pe orbite nevazute, chiar daca isi cam pierde culorile, chiar daca te-ar ura daca ar mai fi capabil sa simta ceva atat de intens.
Nu voi intelege niciodata mentalitatea de colectionar de oameni. Nu asta e dragostea.
Relatia mea actuala e precum oceanul, ney, precum universul in care i`m so free and he`s there with me. And this is how love should feel.
A fishtank is not love. Remember that.
Pauza
Azi sunt in pauza de orice.
Creierul si-a luat zi libera dupa ce a fost abuzat intens saptamanile trecute si aseara a plutit in cocktailuri cu vodka.
My mojo e m.i.a., sporadic reapare si aduce cu el cate un creep cu o replica infioratoare.
Ma simt ca Wile e Coyote, alergand dupa un road runner de neprins, urmand a fi obliterated in each and every attempt.
But i`m shure it`s just the fall speaking, less sunlight, more cold, lack of hugs and kisses.
Bu hu.
I`ll report back when out of this state.
Creierul si-a luat zi libera dupa ce a fost abuzat intens saptamanile trecute si aseara a plutit in cocktailuri cu vodka.
My mojo e m.i.a., sporadic reapare si aduce cu el cate un creep cu o replica infioratoare.
Ma simt ca Wile e Coyote, alergand dupa un road runner de neprins, urmand a fi obliterated in each and every attempt.
But i`m shure it`s just the fall speaking, less sunlight, more cold, lack of hugs and kisses.
Bu hu.
I`ll report back when out of this state.
vineri, 5 noiembrie 2010
Despre despartiri.
In primul rand trebuie sa explic ca nu sunt capabila de a lua decizii dificile, le evit precum cel necurat apa sfintita, precum pisicile apa in general. Nu am fost capabila sa dresez un caine pentru a ma asculta sau macar pentru a se preface ca ma asculta.
Cam asta e si atitudinea pe care o adopt in relatii. Sunt cea care ia deciziile placute, I shower my men with love and attention, ii fac sa se simta niste supereroi, iubiti, glumesc rad, ii fac fericiti.
Inevitabil, totul goes south. Motive sunt multe, poate unul e ca, de fiecare data cand prevad ca as putea fi ranita, ma retrag strategic. Dar asta nu inseamna ca ii notific si lui manevra sau ca ii prezint motive sau alternative si nici ca initiez despartirea.
Totul poate fi stralucitor iar, ziua urmatoare, te trezesti singur in aceasta relatie. Nu am zis niciodata ca am talent de martir, visul meu nu e sa fiu sacrificata pe nici un altar, i`m not a virgin anywayz.
Aici e gresala pe care o fac, refuz sa port o discutie dificila preferand sa o inlocuiesc cu o perioada de purgatoriu care ucide suflete in care simt ca fostul erou a devenit un strain, atingerile lui imi par reci, niste mici agresiuni, saruturile lui devin ceva chinuitor si el simte asta.
Stiu ca sunt cruda, recunosc, incerc sa-mi schimb tehnica.
Dupa despartire, indiferent de motive, pentru ca niciodata nu am intrat intr-o relatie din lipsa de ocupatie ci datorita unor sentimente - care or fi fost si alea- poate e un caz singular, dar o urma a acestora ramane, sau macar amintirea zilelor bune de la inceput and i`m sad.
Sadness is my archenemy and to defeat it I plan a campaign worthy of napoleon and of conquering mother russia.
Sportul face parte din rutina post despartire. Alerg, prestez la sala de fitness spre netarmuita placere a antrenorilor care sunt convinsi ca au mai castigat un discipol, inot precum a girl preparing for a flood of biblical proportions. Sportul convinge creierul sa elibereze endorfine iar, printr-o ceata endorfinata, contururile despartirii abia se mai vad.
Shopping-ul e noul meu prieten bun. Cheltui like there`s no tomorrow, dar am inspiratia pentru a alege haine sau pantofi care imi plac cu adevarat. Am observat ca relatia cu hainele/pantofii/gentile e mai buna decat cu barbatii - asta o fi blestemul femeii moderne?
Dancing helps, poate sunt tot endorfinele, poate outfiturile revealing si intimitatea fortata oarecum atrag privirile admiratoare ale masculilor and that`s my real addiction. Nu poti fi trista in the spotlight.
Alcolul e a dear and old friend of mine, iar pentru a ne pastra relatia buna nu abuzam unul de celalalt. Vinul e preferatul meu, urmeaza vodka si romul. Eliberez cuba frecvent.
Si, desi my inner drama queen cere, incerc sa evit a-mi contacta ex-ul. Il am pe constiinta oricum, ma bucur sincer sa stiu ca e fericit si nu inoata intr-o piscina de melancolie, ma bucur sa aflu ca are a rebound girl. Dar, acum ca nu mai e al meu, pot sa ma conving ca e ceva nou si stralucitor si ca as putea sa-l doresc inapoi, fals! e acelasi si probabil mi-ar lua cam 5 minute sa iar all over again decizia fatala.
Maybe i need a professional.
Cam asta e si atitudinea pe care o adopt in relatii. Sunt cea care ia deciziile placute, I shower my men with love and attention, ii fac sa se simta niste supereroi, iubiti, glumesc rad, ii fac fericiti.
Inevitabil, totul goes south. Motive sunt multe, poate unul e ca, de fiecare data cand prevad ca as putea fi ranita, ma retrag strategic. Dar asta nu inseamna ca ii notific si lui manevra sau ca ii prezint motive sau alternative si nici ca initiez despartirea.
Totul poate fi stralucitor iar, ziua urmatoare, te trezesti singur in aceasta relatie. Nu am zis niciodata ca am talent de martir, visul meu nu e sa fiu sacrificata pe nici un altar, i`m not a virgin anywayz.
Aici e gresala pe care o fac, refuz sa port o discutie dificila preferand sa o inlocuiesc cu o perioada de purgatoriu care ucide suflete in care simt ca fostul erou a devenit un strain, atingerile lui imi par reci, niste mici agresiuni, saruturile lui devin ceva chinuitor si el simte asta.
Stiu ca sunt cruda, recunosc, incerc sa-mi schimb tehnica.
Dupa despartire, indiferent de motive, pentru ca niciodata nu am intrat intr-o relatie din lipsa de ocupatie ci datorita unor sentimente - care or fi fost si alea- poate e un caz singular, dar o urma a acestora ramane, sau macar amintirea zilelor bune de la inceput and i`m sad.
Sadness is my archenemy and to defeat it I plan a campaign worthy of napoleon and of conquering mother russia.
Sportul face parte din rutina post despartire. Alerg, prestez la sala de fitness spre netarmuita placere a antrenorilor care sunt convinsi ca au mai castigat un discipol, inot precum a girl preparing for a flood of biblical proportions. Sportul convinge creierul sa elibereze endorfine iar, printr-o ceata endorfinata, contururile despartirii abia se mai vad.
Shopping-ul e noul meu prieten bun. Cheltui like there`s no tomorrow, dar am inspiratia pentru a alege haine sau pantofi care imi plac cu adevarat. Am observat ca relatia cu hainele/pantofii/gentile e mai buna decat cu barbatii - asta o fi blestemul femeii moderne?
Dancing helps, poate sunt tot endorfinele, poate outfiturile revealing si intimitatea fortata oarecum atrag privirile admiratoare ale masculilor and that`s my real addiction. Nu poti fi trista in the spotlight.
Alcolul e a dear and old friend of mine, iar pentru a ne pastra relatia buna nu abuzam unul de celalalt. Vinul e preferatul meu, urmeaza vodka si romul. Eliberez cuba frecvent.
Si, desi my inner drama queen cere, incerc sa evit a-mi contacta ex-ul. Il am pe constiinta oricum, ma bucur sincer sa stiu ca e fericit si nu inoata intr-o piscina de melancolie, ma bucur sa aflu ca are a rebound girl. Dar, acum ca nu mai e al meu, pot sa ma conving ca e ceva nou si stralucitor si ca as putea sa-l doresc inapoi, fals! e acelasi si probabil mi-ar lua cam 5 minute sa iar all over again decizia fatala.
Maybe i need a professional.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
